Muzeul a rezistat până acum datorită guvernului polonez care a suportat mai bine de jumătate din cheltuielile de întreţinere. În plus, până la 5 procente din fondurile instituţiei provin de la fundaţia americană Lauder şi din Germania.

Potrivit directorului muzeului, Piotr Cywinski, pentru întreţinere sunt necesare, anual, cinci milioande de euro, bani care ajung din ce în ce mai greu la destinatar.

Clădirile rudimentare, construite de prizonieri pe terenul mlăştinos al câmpiilor Birkenau, sunt erodate.

"Este ultima noastră şansă. Trebuie să finalizăm lucrările de conservare a acestor clădiri în cel mult 10 – 12 ani, aşa că trebuie să începem în maxim trei ani", spune directorul Cywinski, citat de AFP. "Întrebarea principală este, însă, dacă vrem cu adevărat să conservăm acest loc", a adăugat el. Aceasta în condiţiile în care întreţinerea unui singur corp de clădiri ajunge la suma de 880.000 de euro.

Întreaga suprafaţă care aparţine muzeului are 191 de hectare, pe care au fost construite 455 de clădiri. Dintre acestea, numai 155 au rămas în picioare, restul de 300 fiind, în prezent, doar nişte ruine.

Istorie însângerată

Muzeul de la Auschwitz-Birkenau cuprinde colecţii pe cât de inedite pe atât de macabre şi încărcate de istorie. Pe lângă crematoriu, barăci şi depozitele cu păr uman, vizitatorii pot vedea şi colecţiile de dinţi de aur sau haine care au aparţinut deţinuţilor.

Naziştii au ridicat o tabără pentru a lupta împotriva grupărilor de rezistenţă poloneze, la nouă luni după ce au invadat această ţară, în septembrie 1939.

Tabăra originală era formată din barăci aparţinând armatei poloneze care au fost amplasate la sudul oraşului Oswiecim, cunoscut în germană cu denumirea de Auschwitz. Doi ani mai târziu, naziştii au extins tabăra până în apropiere de Brzezinka, sau Birkenau, iar, în perioada 1940 – 1945, locul a fost cunoscut drept cel mai mare lagăr, în care au murit peste 1,1 milioane de oameni.