Muncitorii romani, la mana patronilor italieni

Muncitorii romani, la mana patronilor italieni

"Stranierii" care au ales sa munceasca in Peninsula sunt platiti prost si pot fi oricand dati afara de angajatori.

Romanii care au ajuns la munca in Italia nu si-au imaginat ca patronii de la care asteptau o paine ii vor lasa pe drumuri. Multi dintre cei veniti dupa 1 ianuarie 2007 s-au trezit, la final de lucrare, ca nu au primit salariile promise. Mai mult decat atat, unii mai naivi si-au semnat chiar si foaia de demisie in alb, chiar dinainte de a se angaja.

Un atu in mainile italienilor, care ii pot concedia foarte usor atunci cand nu mai au nevoie de romani sau, pur si simplu, cand se inchide santierul. Solutia pentru cei patiti este judecata, dupa cum spune Iulian Manta, responsabil pentru imigranti in cadrul confederatiei sindicale FENEAL-UIL.

Pacaliti si de compatrioti

Saptamanal, trec prin biroul lui Iulian Manta in jur de 25-30 de muncitori, majoritatea romani, desi vin si albanezi, moldoveni sau sarbi, care ba cauta un loc de munca, ba au nevoie de o informatie pe care nu o gasesc in alta parte. Dar cei mai multi vin pentru sfaturi, din cauza ca sunt pacaliti de patroni. Daca la inceput cei care ii lasau fara bani erau italienii, acum si patronii romani care si-au facut societati au inceput sa practice metoda.

„Sunt mai multe cauze de la 1 ianuarie. Asta pentru ca, odata cu integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana, au venit mai multi romani in Italia, dar si din cauza ca pana si cei care si-au deschis societati ii pacalesc tot pe romani”, povesteste Iulian Manta, cel care ii ajuta pe muncitori.

Greselile se platesc

De multe ori, cazurile se rezolva la telefon, inainte de a se ajunge in instanta, deoarece mai lasa muncitorul de la el, mai lasa si patronul si se ajunge la o intelegere. Acest lucru se intampla pentru ca multi dintre cei care nu-si primesc banii lucreaza de obicei la negru sau cu contracte pentru numai patru ore de munca. „Angajatorii nu sunt seriosi. Spun ca le vor face contracte, dar nu se intampla mereu asa, ii platesc cu 40-60 de euro pe zi, dar in fluturasul de salariu scrie altceva”, adauga Manta. 

Sunt si situatii in care se trec mai putine ore in fluturas, adica patru in loc de opt, cum este normal. Romanii nu stiu insa ca atunci cand semneaza pentru patru ore nu mai primesc al 13-lea salariu si nici alte prime.

„Cea mai mare greseala e cand se angajeaza sa semneze o foaie in alb, fiindca asa isi semneaza demisia”, avertizeaza sindicalistul. Aceasta metoda se foloseste de obicei cand muncitorul e angajat pe perioada nedeterminata si patronul vrea sa se asigure ca il poate da afara dupa bunul sau plac.

Orice roman care se afla in situatia de a nu-si primi banii poate castiga o cauza in instanta, spune Manta, dar pentru asta trebuie sa aiba doi martori si multa rabdare. Procesele dureaza chiar si patru ani: „Este vorba de sume de cateva mii de euro, dar sunt oameni care au de recuperat si cateva zeci de mii”.

VICTIMA

Daniel are de recuperat 17.000 de euro

Inca din primul an in care a ajuns in Italia, mai exact din 1997, Daniel Frangu s-a confruntat cu neseriozitatea unor patroni italieni, care ba nu ii dadeau toti banii odata, precum in contract, ba ii spuneau ca prefera sa il angajeze pentru program scurt si sa il plateasca in plus, la negru. Are propria societate din 2004 si problemele au devenit si mai grave pentru intreprinzatorul roman. Daniel are de recuperat cateva zeci de mii de euro de la firme contractante cu care a lucrat si care i-au dat cecuri fara acoperire, motiv pentru care se judeca de patru ani. 

„Am aproape 17.000 de euro de recuperat, bani care s-au adunat de la inceputul activitatii mele”, spune Daniel Frangu. Angajat in 1997, ca salahor la o societate de constructii, muncitorul roman nici nu-si imagina ca in tara in care a venit pentru a strange un ban pentru familie va fi pagubit chiar de catre cei care-i promiteau o viata mai buna.

„La inceput faceam de toate, iar apoi m-am specializat in montatul de gresie si faianta.” In timpul lucrarilor era bine, numai ca la termen se trezea ca socotelile nu-i mai ies. „Lichidarea, adica 10%, care ramanea mereu la ei pentru garantie, nu mai aparea pe statul de plata. Principalul argument era ca nu am lucrat cum trebuie”, isi aminteste barbatul. Acum are o societate la care sunt angajati 12 romani, insa problemele nu s-au terminat. „Am lucrat la un condominiu si, la final, mi-au spus ca nu le place culoarea si ca nu-mi mai platesc”, spune Frangu.

Cititi si:

Reconstituire in cazul crimei de la Tor di Quinto  

VINCENZO NIGRO: "Noi am inteles abia acum cine sunt romanii"