Pentru că s-a născut într-o zi de duminică, părinții săi, Dorotei și Evsevia, i-au pus numele de Chiriachi, care în greacă înseamnă „Duminică”, ziua Învierii.

Dedicându-și de mică viața lui Hristos, Chiriachi, care era foarte frumoasă, respinge toate cererile în căsătorie care i se fac, spunând că ea s-a logodit cu Mirele Ceresc.

Unul dintre pretendenți, simțindu-se ofensat de refuz, îl vestește pe împăratul Dioclețian (284-305) că fata este creștină.

A urmat procedura obișnuită prin care autoritățile romane încercau să stăvilească creștinismul: arestarea, cererea de a se lepăda de Hristos și a aduce jerfte zeilor, tortura.

Chiriachi refuză orice compromis și este supusă la cazne cumplite. Având tot corpul o rană, din cap până în picioare, ea a fost vindecată peste noapte de un înger al Domnului.

Văzând-o tămăduită, deși cu o zi înainte era aproape moartă, mulți locuitori și-au declarat credința în Hristos și au primit moarte mucenicească.

Văzând acestea și temându-se ca creștinismul să nu se întindă și mai mult, guvernatorul roman a renunțat să o mai tortureze ;i a poruncit să fie ucisă prin tăierea capului.

Șaisprezece ani avea fecioara când a primit moartea mucenicească.

Mâna dreaptă a Sfintei Chiriachi se află în Catedrala Episcopală din Huși, unde săvârșește nenumărate minuni.