La Prusa, în timpul lui Iulian Apostatul (361-363), romanii au ridicat un templu şi o statuie a lui Esculap, ca mulţumire adusă zeului păgân, cinstit de ei ca mare vindecător de boli.

În acea vreme, s-a întâmplat ca însuşi dregătorul împărătesc al Bitiniei, Iuliu, să se vindece la acele ape şi, pentru a aduce mulţumire lui Esculap, i-a silit pe toţi locuitorii să aducă cinstire zeului.

Când a venit rândul Episcopului Patrichie și i s-a poruncit să jertfească idolului, el l-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos, spunându-i dregătorului că nu Esculap l-a vindecat, ci Dumnezeul Cel viu al creştinilor, care a zidit acele ape spre binele oamenilor.

Spumegând de furie, dregătorul a poruncit ca Patrichie să fie aruncat în clocotul apelor. Stropii fierbinți i-au opărit pe cei de față, dar episcopul a ieşit din apă nevătămat.

Atunci, Iuliu a dat poruncă să i se taie capul atât lui Patrichie, cât şi celor trei preoţi aflaţi împreună cu el.