Pe HD mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă jucătorii nu mai par turtiţi, iar la gros-planuri vezi în clar broboana de transpiraţie.
Ca mulţi alţii, văd Mondialul pe apucate, cel puţin în această fază a competiţiei, cu destule partide pe zi: la serviciu, între şedinţele de sumar; pe plasma cu purici a unei terase bucureştene, cu fundalul sonor asigurat de clienţii care pariaseră pe impotenţa „cocoşului galic” în faţa Uruguayului; pe monitorul din studioul GSP TV, trăgând cu ochiul la Messi şi la nigerienii cu fizic de excepţie în timp ce discutam live despre întoarcerea lui Dinu Gheorghe şi a lui Marius Şumudică în Giuleşti; pe LCD-ul unor prieteni care prind TVR HD (High Definition, ca să risipim confuzia). Pe HD mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă jucătorii nu mai par turtiţi, iar la gros-planuri vezi în clar broboana de transpiraţie.
Nefiind reclame, îi poţi admira pe englezi şi americani ali niaţi în tunel înainte de meci, iar după, sunt interviuri cu Bob Bradley şi Steven Gerrard. Sigur, nicăieri nu e perfect - telespectatorii englezi care s-au uitat la ITV HD au pierdut golul lui Gerrard în direct din cauza unui spot publicitar. Dar oriunde te-ai uita pe lumea asta la televizor, nu poţi să scapi de enervantul cor de vuvuzele.
Ceva mai iritant la televizor cred că e doar soneria aceea care se aude neîntrerupt, pe Realitatea şi pe Antena 3, la transmisiunile din parlament. Din pricina goarnelor sud-africane, nu poţi percepe „yeah!”-ul britanic de la gol, nici celebrele încurajări, nimic! Alt aspect care nici nu se pierde, nici nu se transformă în format HD e comentariul partidelor de la TVR. La meciul Anglia - SUA, Dragoş Bocanaciu a dat una antologică.
Ne puteți urmări și pe Google News
Omul încerca să ne spună că galeria englezilor îşi susţinea echipa din mii de piepturi şi iată ce a ieşit: „Nu «God Save The Queen» ar trebui să cânte, ci God Save the Stevie G. and the compania!!!”. Această mostră de „romgleză” e mai comică decât faptul că portarul Green, care s-a fript cu Jabulani, are echipament verde. Şi, apropo, în SUA, „Calamity” Green a fost desemnat cel mai credibil succesor al lui Benny Hill şi Mister Bean.
Am citit în „New York Times” chiar o „teorie a mâinilor”, care explică de ce portarul cu alură de baschetbalist, Tim Howard, ar avea priză mai bună decât bietul Green: americanii înţeleg doar jocurile în care sunt folosite mâinile, dezvoltând o abilitate specială de mici. Ar fi de aprofundat, dacă nu ne-ar obseda vuvuzelele reclamate de Messi la FIFA!
Recomandările noastre
