Vîntu şi Voiculescu ar fi mici copii pe lângă bătrânul Rupert, al cărui tabloid este acuzat că a interceptat ani la rând telefoanele personalităţilor publice.
Dacă aţi crezut cumva că "mogulul de presă" este doar o invenţie românească, vă înşelaţi profund. La începutul acestei luni, "The New York Times" (NYT) a publicat o anchetă incendiară despre "faptele de arme" ale "mogulului original", magnatul Rupert Murdoch, proprietarul giganticului grup de media News Corp.
Povestea, de fapt actualizarea unui scandal mai vechi din Marea Britanie, are aceleaşi ingrediente ca şi poveştile autohtone. Politicieni, vedete, telefoane ascultate şi multe milioane. Doar că, potrivit anchetei NYT, în scandalul "occidental", oamenii lui Murdoch sunt aceia care ascultă ilegal telefoanele, politicienii de la putere îl susţin, iar banii săi cumpără tăcerea. Singurii care combat sunt jurnaliştii, evident, angajaţi la trusturile concurente.
Materialul din NYT, cel care redeschide un şir de investigaţii întins pe patru ani, este realizat de doi laureaţi ai premiilor Pullitzer pentru jurnalism de investigaţie, Don van Natta Jr. şi Jo Becker, alături de unul dintre cei mai respectaţi ziarişti din SUA, Graham Bowley.
Alegerea nu este deloc întâmplătoare, pentru că astfel se accentuează diferenţa dintre două tipuri de a face jurnalism: la limita legalităţii şi moralităţii, bazat pe interceptări ilegale şi bârfă faţă în faţă cu anchetele minuţioase, cu argumente beton şi surse demne de toată încrederea.
Urechile casei regale
Scandalul interceptărilor ilegale ale mesajelor vocale ale diverselor personalităţi britanice a izbucnit în 2006 şi a avut în prim-plan familia regală. Mai mulţi angajaţi ai casei regale sesizaseră "pocnituri" şi "fâşâituri" ciudate în timpul convorbirilor pe care le purtau, însă îşi imaginau că e vorba despre Serviciul Secret care-şi face treaba.
Abia după ce tabloidul "News of the World" a publicat un material despre escapada la un club de striptease a Prinţului Harry, a devenit clar cine sunt cei care ascultă telefoanele. Casa regală a cerut o investigaţie a Scotland Yard şi a comisiei parlamentare de specialitate care au descoperit că "sursa" materialului o reprezenta un mesaj vocal lăsat fratelui său de Prinţul William.
Anchetatorii au descins la sediul tabloidului, unde au confiscat documentele reporterului Clive Goodman, şi la locuinţa detectivului privat Glenn Mulcaire. S-a aflat astfel că Mulcaire primea bani de la Goodman pentru a sparge căsuţele vocale ale telefoanelor membrilor familiei regale pentru a obţine informaţii exclusive pentru tabloid. Cei doi au fost judecaţi şi condamnaţi la câteva luni de închisoare în 2007 pentru "înregistrări ilegale", recunoscându- şi vina.
Redactorul-şef al "News of the World", Andy Coulson, şi-a dat demisia de onoare, iar News International, compania lui Murdoch care deţine tabloidul, a anunţat că este vorba despre un caz izolat.
SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE. "News of the World", ediţia de duminică a tabloidului "The Sun", a "spart piaţa" prin exclusivităţile senzaţionale. Acum apar explicaţiile acestor performanţe
Ancheta "The Guardian"
Apele păruseră că se liniştiseră, însă anul trecut cotidianul quality "The Guardian" le-a tulburat din nou. Jurnaliştii au descoperit că de acasă de la Mulcaire fuseseră ridicate de poliţie probe care demonstrau dimensiunea gigantică a fenomenului interceptărilor ilegale. Peste 4.000 de numere de telefon, PIN-uri speciale pentru căsuţele vocale şi înregistrări ale unor mesaje vocale private.
"The Guardian" acuza poliţia londoneză că a tratat cazul cu superficialitate şi că ancheta poliţiştilor a fost închisă ilegal, iar poliţiştii nu au făcut publice numele persoanelor interceptate. De fapt, unii dintre "subiecţii" lui Mulcaire fuseseră avertizaţi de poliţie că au telefoanele ascultate.
Boris Johnson, actualul primar al Londrei, Ian Blair, şef al poliţiei metropolitane, mai mulţi membri ai parlamentului şi ai familiei regale fiind printre aceştia. Tot în 2009, a ieşit la iveală că "News of the World" acceptase să plătească pentru a ajunge la o înţelegere amiabilă cu unii dintre cei aflaţi pe listă, tabloidul fiind extrem de vulnerabil din acest punct de vedere.
Şeful Asociaţiei de Fotbal din Anglia, Gordon Taylor, a primit un milion de lire sterline pentru a nu deschide un proces tabloidului. Max Clifford, unul dintre cei mai cunoscuţi PR-işti britanici, a primit şi el tot un milion pentru a opri un proces, ba chiar au primit bani Goodman şi Mulcaire la ieşirea din închisoare pentru ca să nu discute niciodată subiectul. Ce aveau totuşi de ascuns cei de la "News of the World"?
Metode de lucru ilegale
Ziariştii NYT au vorbit cu 12 foşti angajaţi ai "News of the World", reporteri sau editori, încercând să înţeleagă metodele de lucru ale incisivului tabloid. Absolut toţi au confirmat că interceptările ilegale erau la ordinea zilei şi că erau acceptate.
Andy Coulson, un tânăr editor de succes, era adeptul obţinerii exclusivităţilor cu orice preţ şi crease un mediu extrem de concurenţial între reporteri. "Toată lumea ştia. Până şi pisica redacţiei ştia", spune una dintre surse. Faptul are relevanţă pentru că, în ultimii patru ani, Coulson şi executivii News Intl. au susţinut întotdeauna că interceptările au fost un caz izolat şi că nu există o asemenea practică în redacţie.
Materialele senzaţionale care apar de obicei în paginile tabloidului nu par să le dea dreptate. "News of the World" este celebru pentru manevrele extrem de complicate şi la limita legii prin care obţine exclusivităţile. Reporterii se deghizează pentru a pune în situaţii jenante personalităţi publice, sunt create scenarii, se cheltuiesc sume enorme pentru o poveste bună. Lista "victimelor" este nesfârşită de la Sven Goran Ericsson, la politicieni, actori şi chiar oameni obişnuiţi.
ZIARE ŞI POLITICĂ
Murdoch a avut mereu influenţă la nivel înalt
Deşi oficial Murdoch era pro-laburist, prima slujbă pe care şi-a găsit-o Andy Coulson - editorul-şef al "News of the World" - a fost aceea de strateg de comunicare a conservatorilor. Anul acesta, David Cameron, liderul conservator, a câştigat alegerile şi a devenit premier, iar Coulson a fost răsplătit cu postul de purtător de cuvânt al guvernului.
Între timp, ziarele lui Murdoch schimbaseră macazul, susţinând conservatorii. Mogulul a fost unul dintre primii oameni cu care s-a întâlnit Cameron după instalarea în fruntea guvernului. Ce au dis cu tat cei doi? NYT a făcut o listă cu posibilele cerinţe ale mogulului, iar una s-a confirmat.
În iulie, premierul Cameron a avut o ieşire publică împotriva BBC, criticând postul public pentru "risipa extraordinară". Iar BBC este concurentul numărul unu în Marea Britanie a grupului de media News Corporation.
DESPĂGUBIRI DE MILIOANE
Interceptaţii îl copleşesc pe Murdoch cu procesele
Deasupra companiilor de media ale lui Murdoch plutesc nori negri. Dacă lista "interceptaţilor" ar fi făcută publică, ar fi nevoie de miliarde pentru a acoperi despăgubirile, apreciază NYT.
Deja mai multe personalităţi publice au intentat procese, iar lista e deschisă. Printre acestea: Siena Miller - actriţă, Sky Andrew - cunoscut agent de fotbal, John Prescott - fost vicepremier britanic, deputat, George Galloway - membru al parlamentului, Brian Paddick - fost şef al Poliţiei Metropolitane, Andy Grey - fost fotbalist şi comentator de televiziune.
