Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece apostoli. Este pomenit în Evangheliile sinoptice și în Faptele Apostolilor, iar prăznuirea lui se face la data de 11 iunie (împreună cu Sfântul Apostol Barnaba), dar și în 25 august (mutarea moaștelor sale).

După Pogorârea Duhului Sfânt, Bartolomeu a propovăduit în Asia împreună cu Apostolul Filip, cu sora lui Filip, Mariana și cu Apostolul Ioan.

În Hierapolis, împreună cu Apostolul Filip, a fost crucificat cu capul în jos pentru că a omorât un șarpe uriaș pe care oamenii îl idolatrizau și pentru că a vindecat mulți bolnavi prin rugăciunile sale.

Cei doi sfinți sunt însă dați jos de pe cruce, din cauza unui cutremur de pământ, pe care oamenii locului l-au interpretat ca pe un semn al mâniei lui Dumnezeu, dar Sfântul Filip murise deja.

Sfântul Bartolomeu a mers apoi să propovăduiască în India, a tradus Evanghelia după Matei și a vindecat-o pe fiica regelui Armeniei.Din cauza invidiei fratelui regelui, suferă moarte martică: este răstignit, jupuit de piele și apoi i se taie capul.

Creștinii i-au îngropat trupul, dar pentru că lângă sfintele sale moaște se petreceau multe minuni, păgânii i-au aruncat racla în mare. Aceasta a ajuns în insula Lipara, unde Episcopul Agaton a înmormântat-o într-o biserică.

Ulterior, moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu au fost transferate la Roma.

Sfântul Apostol Barnaba fost unul din cei șaptezeci de ucenici și însoțitor al Sfântului Apostol Pavel în unele din călătoriile sale misionare.

Este pomenit în mai multe rânduri în Faptele Apostolilor și în două din epistolele Sfântului Apostol Pavel – Galateni și II Corinteni.

Barnaba s-a născut într-o familie bogată din tribul lui Levi. Cel care avea să devină mai târziu unul din cei șaptezeci de ucenici ai Domnului a studiat cu Saul (mai târziu Sfântul Apostol Pavel) sub îndrumarea lui Gamaliel.

La naștere a primit numele de Iosif, dar Apostolii îl strigau Barnaba (fiul mângâierii) pentru că avea darul de a alina sufletele oamenilor.

Sfântul Barnaba a fost, probabil, primul care a propovăduit în Roma și Milano.

El a fost martirizat de către evrei în insula Cipru și a fost înmormântat de către Sfântul Marcu.

Mulți bolnavi și-au găsit vindecarea la mormântul lui, al cărui loc a rămas necunoscut până la cel de-Al IV-lea Sinod Ecumenic, în anul 451, când Sfântul i s-a arătat Arhiepiscopului Anthemius în vis dezvăluindu-i unde era îngropat.