Legenda spune că Policrate - tiranul din Samos - a fost un om neobișnuit de norocos. Încercând să fie plăcut zeilor, a aruncat un inel în mare, ca ofrandă adusă lor.

Insula Samos este situată în partea de est a Mării Egee. Face parte din arhipelagul Sporadelor de Est. Lungimea insulei de la vest la est atinge 43 de kilometri, iar lățimea de la nord la sud este de aproximativ opt kilometri.

Samos este reputat ca fiind una dintre cele mai mari și mai fertile insule din Marea Egee. Din cele mai vechi timpuri, ea a fost renumită pentru vinurile sale. Din secolul al XIX-lea, Vaticanul a dat insulei privilegiul de a furniza vin pentru Sfânta Împărtășanie. Samos își păstrează în continuare acest drept.

Legendele vremurilor din antichitate spun că Policrate - tiranul din Samos - a fost un om neobișnuit de norocos. Prietenii, superstițioși, l-au îndemnat pe Policrat să sacrifice ceva drag pentru a-i potoli pe zeii invidioși. Atunci, Policrate a aruncat un inel prețios în adâncurile mării. Dar după câteva ore, slujitorii regelui au prins peștele, l-au tăiat și i-au scos inelul din stomac.

Văzând că zeii au refuzat ofranda, prietenii s-au îngrozit și s-au grăbit să părăsească curtea lui Policrate. Era clar că fericirea lui Policrate nu avea să mai dureze mult. Așa s-a și întâmplat, iar după un timp Policrate și-a pierdut norocul și a murit răstignit. Mesajul legendei este clar: trebuie să-ți cunoști locul și să nu-i superi pe zei, pentru că te pot oricând pedepsi.

Policrate devine stăpânul Egeei

Herodot povestește cum faraonul Amasis ar fi rupt de fapt alianța cu Policrate pentru că acesta dădea dovadă de prea mult noroc. I-ar fi recomandat, deci, să renunțe la unul din lucrurile sale cele mai de preț pentru a-și contrabalansa norocul, respectând inscripția de pe frontispiciul templului din Delphi, „Nimic în exces‟).

Policrate aruncă un inel prețios în mare pentru a urma sfatul lui Amasis, însă un pescar se nimerește să pescuiască exact peștele care a înghițit inelul și să-l ducă la Curtea regelui, unde slujitorii i-l dau înapoi lui Policrate. Auzind povestea, faraonul ar fi rupt alianța, în ideea că atâta noroc trebuie să fie urmat de ghinion.

Mai târziu, acest inel, potrivit lui Pliniu cel Bătrân, a fost păstrat mulți ani în Templul Concordiei din Roma.

Policrate cucerise puterea în Samos cu ajutorul celor doi frați ai săi. Când își consolidase poziția, își omorâse fratele mai mare, mezinul reușind să fugă. Fusese conduita de o viață a lui Policrate, aceea de a fi apropiat doar de cei care îi puteau fi de folos și de a-i distruge pe cei de care n8u mai avea nevoie.

După Herodot, Policrate este primul conducător care a încercat „talasocrația” (dominația navală). Insula Samos a atins în timpul lui Policrate un moment de dominare în lumea greacă, atât militară cât și civilă.

Policrate a devenit posesorul unei flote care-i asigura supremația navală regională și a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Era stăpânul necontestat al mării Egee și toți îi plăteau tribut. Avea două state puternice cu care era învecinat, Egiptul și Persia. Cu Egiptul condus de faraonul Amasis face o alianță dar, când acesta este atacat de perși, Policrate rupe alianța și se alătură Persiei, contribuind la invazie cu o flotă de trireme.

Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului care eșuează însă.

Policrate nu mai are noroc și se găsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Herodot indică moartea lui Policrat ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardis, dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr.