Patronul "Ştiinţei" a scăpătat. Nu are bani lichizi, bunurile îi sunt blocate şi nimeni nu-l împrumută. Războiul cu Piţurcă pare să fie sfârşitul.

"Să veniţi pe la două, că io pornesc mai greu!", condiţionează interviul patronul Universităţii Craiova. E şi normal că, de la amiază până noaptea târziu face turul celor cinci televiziuni locale şi, dacă se poate, şi pe la cele naţionale. Unde nu e "pe sticlă", e la telefon.

Adrian Mititelu e în toiul războiului vieţii sale. A reuşit să-şi pună toată lumea fotbalului autohton în cap. Stilul său obraznic şi agresiv, de mahala oltenească, l-a lăsat fără aliaţi. Ultimul său duşman, Victor Piţurcă, l-a scos din minţi. Declaraţiile sale vehemente îl ridiculizează pe fostul chelner ajuns "om de fotbal".

Ne-a întâmpinat în picioare, în biroul său de la sediul clubului. E îmbrăcat în negru, are la gât un fular alb-negru, e încălţat cu ciocate din piele de şarpe şi de pe chelie îi lipsesc celebrii ochelari. Evident, vorbea la telefon. La televizor rula un film cu "bătăi". Are ochii mici şi roşii, semn că nu s-a trezit de mult timp. Cu o zi în urmă, a combătut pe toate fronturile media. Zâmbeşte: "Ieri a fost o zi relaxantă". Se aşază picior peste picior, să dea bine în poză. Şliţul nădragilor cu talie joasă îi joacă feste. Şi-a uitat "prăvălia" deschisă.

"S-a dus «era noastră»!"

"Dacă eram zgârcit, eram departe!", filosofează Adrian Mititelu. În spatele biroului său, decorat în alb-albastru, se află o bibliotecă goală. Într-un colţ, pe o servantă, sunt aliniate vreo zece icoane. Lângă televizor, asemenea celebrului peşte din sticlă ce împodobea sufrageriile anilor ’70, e aşezat simbolul echipei din Bănie: leul.

"De la 17 ani am lucrat ca ajutor de ospătar. La Minerva şi la Jiul... Aveam 1.515 lei pe lună, salariu de muncitor necalificat. Era infim. Lucram însă cu patru- cinci ospătari care îmi dădeau, fiecare 40-50 de lei pe zi!", e nostalgic Adrian Mititelu după timpurile când încă avea ce pieptăna. Repede, a avansat chelner: "Burghezia roşie erau clienţii noştri! Era foarte greu să intri într-un sistem d-ăsta... Eram considerat foarte norocos. Mă simţeam bine".

Frumoasa carieră de ospătar i s-a curmat nemilos atunci când l-au încorporat. "Am făcut armata la «pompieri» la Bârzava, judeţul Arad. Planul meu era să fug în America, da’ m-au luat în armată. Apoi, a venit Revoluţia şi mi-am schimbat planurile. După o lună, mi-am dat seama că s-a dus «era noastră». O dusesem bine..." Dă din mână a lehamite.

Un chelner de nota 5

În foaia matricolă a ultimilor săi trei ani de liceu, făcuţi la profilul "Alimentaţie publică" - seral, la Liceul Economic din Craiova, Mititelu a avut doar la trei, din 16 materii, media peste 6, incluzând Purtarea, unde a avut 9. Fostul chelner a avut la disciplina "Tehnologia culinară şi tehnica servirii", într- a XI-a, media 5,33, într-a XII-a - 5,67 şi în ultimul an, din nou, 5,33.

Mediile generale anuale, în toţi cei cinci ani de liceu, după cum sunt ele înscrise pe Diploma de Bacalaureat, sunt: 5,43, 5,19, 5,69, 5,84 şi 5,20. Media generală la examenul de Bac este 5,68. Viaţa bate, însă, filmul. Şatesprezece ani mai târziu, Mititelu avea să cumpere cel mai iubit club de fotbal din ţară.

Bişniţar cu afaceri ratate

Cum perspectiva de chelner în capitalism nu-i surâdea, tânărul Mititelu s-a decis. "Vroiam să fac o iniţiativă!", se exprimă, aşa cum îl ştim de la TV, fostul ospătar. "Mi-am dat demisia după o lună şi după ce luasem 25.000 de lei de la CAR! Am deschis prima brutărie privată din judeţ. Făceam o mie de pâini pe zi. Câştigam 15.000 de lei zilnic. Pe vremea aia nu erau case de marcat, era ca-n Vestu’ sălbatic!", rememorează Mititelu debutul său în afaceri. Se încruntă: "Ne-a omorât statul, că fabricile de stat erau subvenţionate! Am închis-o şi mi-am luat TV color, video, maşină… Şi mulţi bani cheltuiţi aiurea. Eram tânăr...".

Adrian Mititelu a mirosit o altă nişă: bişniţa cu chinezării: "Am ajuns în China, prin ’92. Luam textile din Pekin şi le vindeam la Zabaikal, în Rusia, pe graniţa cu Manciuria. Am trăit din expediente. Mai târziu, luam legume din Turcia şi Iran şi le vindeam aici. Afaceri speculative, de sezon. Am încercat să fac producţie cu foi de plăcintă. Am adus muncitori albanezi, de la Ohrid..., n-a mers nici aşa", îşi enumeră bisnisurile falimentare.

Banii din privatizări şi drepturi succesorale Loviturile mari le-a dat la sfârşitul anilor ’90. "M-am băgat la privatizări. Aveam societăţi cu 2.000 de salariaţi! Le-am vândut!", se laudă capitalistul de ocazie. Oportunist, a mirosit şi boomul imobiliar. "În 1997 am investit 1,5 milioane de euro în terenuri şi drepturi succesorale. Au încercat să mă obstrucţioneze, de invidie şi ciudă! Fel de fel de şicane. Au avut omul lor la Finanţe care mi-au făcut controale aiurea. Că am luat teren fraudulos!", se revoltă îmbogăţitul tranziţiei.

Ce nu spune el este că la DIICOT/ Parchetul de pe lângă ICCJ se află, de mai bine de cinci ani, trei plângeri ale Finanţelor Publice Dolj, în care Mititelu şi interpuşii săi, cu toţii, fără excepţie, rubedenii, sunt acuzaţi de prejudicii uriaşe ale bugetului de stat. Dosarele sunt aproape "la cheie". Mai mult, drepturile băneşti pe care Mititelu le revendică de la Fondul Proprietatea, bani care l-ar scoate din iminentul faliment, i-au fost blocate astă-vară.

Terenul pentru care acesta ar urma să fie despăgubit cu milioane bune de euro face obiectul unui litigiu. "E o blocare ilegală, în urma unei cârdăşii cu nişte politicieni! Scopul lor a fost să mă blocheze. E mâna lui Cămătaru, Neţoiu şi Doru «Măgaru»!", sare afaceristul născut la Booveni, Dolj.

O damigeană cu creierul cât un dop

În 2005, Adrian Mititelu a cumpărat Universitatea Craiova de la Dinel Staicu. A fost momentul intrării fostului bişniţar în lumea bună "I-am dat 200.000 de euro, am preluat datoriile clubului. Vreo 7-8 milioane. Eram suporter de mult. Am susţinut echipa cu bani, chiar dacă nu eram patron", se laudă Mititelu. Adrian Mititelu a fost mai mereu ţinta ironiilor oamenilor de fotbal din ţară. Aurel Solomon l-a etichetat drept "sifon". "E o tâmpenie!", exclamă afaceristul la întrebarea dacă el l-a turnat pe primarul Craiovei la DNA.

Cornel Dinu l-a caracterizat drept "un conglomerat de carne dubioasă, care nu face decât să sfârâie la grătar". "Am auzit că, după 60 de ani, oamenii au anumite probleme", a fost replica de maidan a lui Mititelu. Sorin Cârţu l-a descris, la rândul său: "Are capul ca o damigeană şi mintea cât un dop!". "Dacă ai creierul mic eşti mai inteligent. Cârţu are creierul ca o damigenă!".

E foarte afectat că nu va mai fi niciodată antrenorul Universităţii". Gigi Neţoiu i-a zis că e "un accident al naturii" sau "o glumă proastă". Gigi Becali l-a făcut şi el "jagardea". Replica n-a întârziat. "Mă face să râd. Înainte aveam o pastilă cu nea Mărin de Revelion, acum, cu Gigi, avem una pe zi!".

"Mititelu este un conglomerat de carne dubioasă care nu sfârâie decât pe grătar.“, CORNEL DINU, om de fotbal

CINCI PE LINIE. Performanţele "Ştiinţei" sunt aidoma mediilor de pe diploma de Bac a lui Mititelu

RECUNOAŞTE

"E adevărat! Sunt sărac, foarte sărac"

Deşi e înglodat în datorii, Mititelu spune că nu cedează. "Nu vând clubul!", sare ca ars olteanul: "N-am ce ofertă să primesc. Am peste 20 de milioane investiţi. Cine şi ce bani să-mi dea!?". De unde o să ia bani? "Nu ştiu, o să văd. E adevărat! Sunt sărac, foarte sărac... Dar nu poţi să fii sărac când eşti proprietarul Universităţii Craiova!"

Afacerile sale se învârt în jurul terenurilor, multe aflate sub sechestru pentru că nu şi-a plătit impozitele la stat. Potrivit Top 300 Capital, patronul Ştiinţei ar mai deţine 20 de imobile în Craiova.

Rambursările de TVA au reprezentat şi ele o sursă de venit pentru Mititelu. Pentru un atelier de reparaţii şi două WC-uri, din oraşul Bechet, TVA-ul încasat a fost, în 2002, de 3,8 miliarde de lei. "Sunt falsuri şi făcături. Nu există rambursări de TVA pe numele meu sau al firmelor la care eu sau cineva apropiat mie are vreo calitate!", strigă Adrian Mititelu.

Potrivit facturii pe care o avem în posesie, vărul său, Sorin Joavină, administratorul firmei sale ROM EURO SA, a semnat contractul în valoare de 20 de miliarde de lei vechi.

Universitatea Craiova se autofinanţează

Dar cum a fost posibil ca un personaj ca Adrian Mititelu, care se autodeclară falit, să fie şef peste un club de talia Universităţii Craiova atâţia ani la rând? Un calcul simplu arată că patronul n-a trebuit să scoată prea mulţi bani din propriul buzunar, bugetul fiind asigurat în mare parte din drepturile TV, 1,2 milioane de euro în cazul "Ştiinţei".

O altă sursă de venit este asigurată de politica de marketing a fiecărei echipe. Oltenii strâng anual 500.000 de euro din vânzarea materialelor promoţionale cu însemnele alb-albastre. Şi vânzarea de bilete şi de abonamente îngroaşă bugetul.

Stadionul "Ion Oblemenco" a fost arhiplin în mandatul lui Victor Piţurcă, iar, anual, clubul încasează aproximativ 700.000 de euro, bani proveniţi de la spectatorii plătitori. O altă sursă importantă de câştig pentru o echipă rămâne vânzarea jucătorilor. Un transfer poate echilibra deficitul, dar în cazul lui Adrian Mititelu lucrurile au mers prost până acum, pentru că patronul "juveţilor" s-a încăpăţânat şi nu a vândut fotbalişti. La capitolul cheltuieli, estimativ, clubul oltean "înghite" lunar 300.000 de euro.

"MAI FAC DEZACORDURI, RECUNOSC"

Ironiile unui guraliv incurabil: "Aţi auzit de Sir Piţurcă?"

Laţul se strânge, şi patronul Universităţii Craiova nu mai apare prea des îmbrăcat la cravată. În Craiova se vorbeşte, de ani buni, despre relaţiile din lumea interlopă ale lui Mititelu, de Cimino şi Roşiianu sau răposaţii Paul Valută şi Caiac.

De la cămătarul Farid Jahani, alias Paul Valută, un iranian cu cetăţenie suedeză, stabilit la Craiova şi mort în puşcărie la Timişoara, Mititelu ar fi luat chiar bani cu camătă. E singurul pe care-l recunoaşte: "Doar cu Paul am avut legături. Îmi lipseşte ca om. Mi-a fost prieten", e melancolic Adrian Mititelu.

Zice că se descurcă mai bine decât Vanghelie în limba engleză. "Da’ mai bun sunt la franceză!", e mândru el. În foia matricolă, la limba lui Moliere, a avut numai nota 5. Spune că el nu a impus niciodată echipa, dar: "Au mai fost situaţii când am impus un jucător".

Chestionat despre faptul că toţi patronii de cluburi se vaietă că investesc mult şi nu recuperează nimic, devine arţăgos: "Io nu m-am văietat! Voi, ăştia din presă, nu ne puteţi înţelege! Pot da lecţii la mulţi dintre ziarişti. Poate nu ştiu bine la redactarea unui text, mai fac dezacorduri, da ştiu!".

"Aţi auzit de Sir Victor Piţurcă?"

"E adevărat că, la un club, antrenorul are un rol foarte important. Ca Sir Bobby Robson sau Sir Alex Ferguson. Da’ nu cred că aţi auzit de Sir Victor Piţurcă!", îl atacă Mititelu pe fostul său antrenor. "A venit din start cu perversităţi şi minciuni. Banii pe care clubul i-a împrumutat nu i-a folosit corect. A zis că aduce 1,5 milioane de euro. Cred că a cheltuit şase-şapte sute de mii. Hai, maxim, opt... Banii îi ţinea la el. În decembrie mi-au rămas 10-12 jucători liberi de contract. Părerea mea e că premeditat nu i-a plătit. A condus fraudulos clubul şi, ca profesionist, era foarte rudimentar! Cei din stafful lui jucau poker în cantonament. Când am deschis uşa unde stăteau ei n-am găsit nicio notiţă, vreo schemă..., doar cărţile de joc!".

Raj de la Booveni

"Io am făcut lucruri pe care alţii nu puteau să le facă. Am luat echipa din B, fără jucători şi cu datorii. Numai în primii ani am cheltuit patru milioane de euro. Am vrut o echipă tânără, curată. Ca dovadă am produs zece jucători apreciaţi în Liga I şi patru foarte apreciaţi", se dă mare Mititelu.

Patronul din Bănie a avut, în copilăria sa de la Booveni, porecla Raj, după numele actorului din "Vagabondul". Recunoaşte că n-a jucat fotbal decât pe maidan, la 13-14 ani: "Am jucat modest, la juniori...". L-am lăsat pe Adrian Mititelu aşa cum l-a găsit. Cu "prăvălia" deschisă.