Mistreţi crescuţi pentru ştabii vânători

Mistreţi crescuţi pentru ştabii vânători

O comună din Maramureş este terorizată de sute de porci sălbatici, iar sătenii se revoltă.

Situaţie incredibilă în comuna Vima Mică din judeţul Maramureş, unde un sat întreg a ieşit în uliţă pentru a protesta faţă de lipsa de reacţie a autorităţilor în faţa atacurilor violente ale unei turme de mistreţi.

Oamenii spun că "de trei ani, câţiva ştabi, oameni importanţi, cu funcţii la stat, înmulţesc şi întreţin o turmă de porci mistreţi care face ravagii în toată zona".

"Noi nici nu mai ştim ce să mai facem. De trei ani încoace ne atacă şi ne distrug culturile şi sunt din ce în ce mai mulţi. Ziua muncim la câmp sau mergem la serviciu, care avem servici, şi noaptea tată familia, cu rândul, păzim culturile. N-am închis un ochi o noapte întreagă, nici io nici bărbatu-meu de nu mai ştiu când, şi nici copiii. Da nici aşa nu le putem face faţă. La început o fost câteva zeci, amu îs vreo patru sute", zice o femeie cu gâtul umflat de furie.

Ne puteți urmări și pe Google News

"Nici n-are cum să fie altfel, că vânătorii îi hrănesc. Le lasă mâncare în capul dealului ca să aibă ei distracţie. Vin noaptea şi câte 20 de jeepuri de la Baia Mare. Urcă dealul cu farurile stinse. Numa ştabi şi domni importanţi. Trag tată noaptea. Da nu după mistreţi. Puşcă ţapi că s-aude ţapul cum plânge când moare. Că plânge ca un copil. Dacă nu puşcă ţapi, ne puşcă nouă câinii scăpaţi din curţi. Ş-apoi muzică şi chef", spune un bătrân cu mustaţa lungă, alburie.

"Mistreţii nu-i puşcă, domnule, dar în schimb ne omoară nouă câinii", sare ca arsă o femeie micuţă şi ascuţită ca o aşchie. "Cică e o lege, că orice câine care iese din curte, trebuie împuşcat. Şi ei îi omoară pe ai noştri. Numa, aşa, să se distreze. Mie mi-o omorât doi ciobaneşti şi mi io aruncat în deal. Dar nu numa mie", zice ea cu lacrimi în ochi.

Când se lasă noaptea, satul se animă brusc. Oamenii ies din case înarmaţi cu bâte, topoare, cu puşti cu carbit, cu cauciucuri pe care le aprind, cu crătiţi şi bucăţi de tablă pe care le bat la intervale regulate, să-şi păzească bruma de cartofi. De multe ori, aici în sat, e singura hrană pentru toata familia.

În vârful dealului, ca-ntr-un film "de comando", tronează o mulţime de foişoare ridicate de vânători. Dacă n-ar fi construite pe pământul oamenilor, ai crede că eşti într-un poligon militar. În spatele foişoarelor zace un horn pe jumatate negru. Tot ceea ce a mai ramas din cabana vânătorilor. A ars într-o noapte după un chef monstru. Pe jos, în drumul pietruit din vârful muntelui, sunt azvârlite sticle de vin şi prezervative folosite.

Puţin mai încolo, iese un băr­bat care bate cu un lemn într-o bucată de tablă. În această noapte, mistreţii vor ataca din nou. Din Vima Mica până la Bucureşti sunt vreo 620 km. Şi e departe...mult prea departe. "De trei ani, câţiva oameni im­portanţi, cu funcţii la stat, înmulţesc şi întreţin o turmă de porci"