Dumnezeu îi încearcă greu credința lui Pafnutie: mai întâi îi moare soția, iar după aceea Eufrosina dispare de acasă, când avea 18 ani, refuzând să se căsătorească.

Fata părăsește într-ascuns casa părintească și, îmbrăcându-se în haine bărbătești, intră într-o mănăstire de călugări.

Starețul o pune sub ascultarea părintelui Agapit.

Eufrosina, devenită „fratele Smaragd”, rămâne până la sfârșitul vieții în această mănăstire, timp de 38 de ani.

Prin pronie divină, Pafnutie reușește să își vadă fiica după 33 de ani, timp în care se rugase necontenit lui Dumnezeu să îl mai învrednicească o dată de această binecuvântare.

Cu trei zile înainte ca Eufrosina să treacă la cele veșnice, Pafnutie se afla la mănăstirea unde fata sa își petrecea viața monahală și auzind despre fratele Smaragd că este pe moarte, se duce la el pentru a-l ajuta cu un cuvânt de alinare.

Descoperindu-și tatăl, Cuvioasa Eufrosina își dezvăluie identitatea, după care își încredințează sufletul lui Dumnezeu.

Pafnutie rămâne și el ca monah în aceeași chilie timp de alți 10 ani, după care trece și el la cele veșnice.