Pentru prima oară de când Armata Română a trimis trupe în misiuni internaționale pe diferite fronturi de luptă precum Irak, Angola, Balcani sau Afganistan, militarii români sunt evaluați psihologic pentru stres traumatic de o structură special înființată în subordinea Direcţiei Management Resurse Umane din Ministerul Apărării Naţionale. Astfel, militarii craioveni participanţi la misiunea din Afganistan vor fi evaluaţi de specialişti din Centrul de investigaţii socio-comportamentale.

Activitatea de evaluare de tip screening, efectuată pentru prima dată de specialiştii centrului la aproximativ 60 de zile după întoarcea din misiune a militarilor, urmăreşte identificarea personalului militar care prezintă vulnerabilitate pentru dezvoltarea unor tulburări condiţionate de stres şi evenimente traumatice şi/sau descoperirea timpurie a cazurilor care prezintă simptome de stres posttraumatic, transmite Ministerul Apărării Naționale..

Prin toate aceste activităţi, specialiştii centrului urmăresc ca întreg personalul să beneficieze de asistenţă psihologică de la primele faze de pregătire a unei misiuni până la terminarea acesteia şi reintegrarea completă atât în viaţa unităţii, cât şi în viaţa de familie.

Armata SUA: în 2012 mai mulți s-au sinucis decât au fost uciși pe front

Un studiu RAND Corporation, citat de gandul.info, arată că, în 2012, armata Statelor Unite a pierdut, pentru prima oară, mai mulţi ofiţeri activi din cauza sinuciderilor decât în misiunea din Afganistan: 349 de soldaţi s-au sinucis, 229 au fost ucişi în Afganistan. Până la 20% dintre soldaţii americani care au fost în Irak şi Afganistan au simptomele stresului posttraumatic  (tulburare recunoscută abia după Războiul din Vietnam) şi doar jumătate dintre ei se tratează.

Prin comparaţie, aproximativ 8% dintre militarii canadieni mobilizaţi în Afganistan între 2001 şi 2008 au fost diagnosticaţi cu stres posttraumatic, britanicii au o rată estimată la 4% şi 2,9% dintre germanii mobilizaţi în Afganistan între 2009 şi 2010 sufereau, la un an după întoarcere, de TSPT (se crede că 45% dintre cazurile de TSPT din Armata germană rămân nediagnosticate şi netratate).

Peste 30.000 de militari români au fost în misiune în Irak şi Afganistan. Potrivit datelor făcute publice de Ministerul Apărării Naţionale (MApN), 135 dintre aceştia s-au întors răniţi. 23 au murit. La începutul lunii septembrie, mai aveam 1.033 de militari în Afganistan.

Militarii „de fier” ai Armatei Române

Spre deosebire de alte ţări, în România nu a fost niciodată raportat un sindrom al stresului posttraumatic. Mai mult, ca nicio altă ţară aliată, noi nu am avut nici măcar un diagnostic de stres posttraumatic. Această statistică albă a atras atenţia doctorului Paul Fink, fost preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, unul dintre cei mai buni specialişti din lume în domeniul stresului posttraumatic, care spune că este imposibil să nu existe cazuri de TSPT când vorbim despre 30.000 de militari trimişi în misiune în ultimul deceniu: „În mod cert, nu este posibil să nu existe niciun caz”.

Într-un interviu acordat gandul.info, doctorul Paul Fink, fost preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihiatrie vorbeşte despre problema etichetării şi neverbalizării traumelor militare, dar şi despre istoricul stresului posttraumatic.

Întrebat dacă e statistic posibil ca, de-a lungul a mai bine de un deceniu, cu circa 30.000 de militari trimişi în Irak şi Afganistan, 23 de morţi şi peste 130 de răniţi, nimeni să nu fie diagnosticat cu PTSD, dr. Paul Fink răspunde: „Nu. În mod cert, nu”.

Netratat, stresul poate distruge vieți

Stresul posttraumatic (TSPT sau PTSD, în abrevierea de limbă engleză) este reacţia firească a creierului uman la o traumă profundă, o situaţie în care o persoană s-a simţit în pericol de moarte, depăşită, neajutorată. Cele mai frecvente simptome sunt coşmarurile, retrăirea traumei, porniri violente, izolarea, refuzul verbalizării traumei. Inhibată, trauma se agravează. Nediagnosticat şi netratat, stresul posttraumatic poate distruge vieţi, nu doar ale celui care prezintă tulburarea, ci şi ale celor dragi. Foarte important, stresul posttraumatic nu este o tulburare a lumii militare. Cele mai comune cazuri sunt în rândul victimelor accidentelor de rutiere, violurilor, violenţei domestice, catastrofelor naturale.