Membru al FSN despre cum să te vindeci de rock and roll: hapuri antiisterice, dezinfecţie, dezarmare, destindere ... tămâie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ăsta e doar unul dintre sutele de texte apărute în presa vremii despre efectul dăunător al rock and roll-ului asupra tinerilor. Normal, „daunele”, ca și „flagelul” nu puteau fi produse decât în decadentul Occident, neatins de lumina izbăvitoare a socialismului.

Pe cel de astăzi, apărut în Flacăra (cu mult înainte de a fi condusă de poetul Adrian Păunescu) l-am ales pentru că e semnat de un nume de rezonanță în România comunistă și post-comunistă.

Poet dedicat proletcultismului – devenit la maturitate postmodernist - Dan Deșliu a transformat abilitatea literară în beneficiu patrimonial. Între 1952 și 1957 este membru al Marii Adunări Naționale. Imediat după devine redactor la Flacăra. Apoi ocupă diverse poziții până în 1980.

Dar – pentru că întotdeauna există și un ”dar” – în 1980 își dă demisia din PCR, pe care îl slujise 35 de ani și devine un adevărat dizident. În 1988 și 1989, risca trimițând scrisori deschise la Europa Liberă.

Restricții noi pentru șoferii începători. Lista mașinilor care ar putea deveni interzise

Adio amenzi, dacă ai uitat actele acasă: Proiectul de lege care digitalizează verificările în trafic a trecut de Senat

În mod natural, este invitat și devine membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Din păcate, la 4 septembrie 1992, moare, înecat în Marea Neagră. Moartea sa a stârnit speculații, dar a fost catalogată definitiv ca un accident.

Material apărut în revista Flacăra, ediția din iulie-septembrie 1957

Cu ma’ mare și alții despre Rock and Roll

New Yorkul în transă, lansează: „Zvârcolește-te și tăvălește-te” - Idolul cu figura răvăşită – Poliția și spitalele nu prididesc - Epidemia ia proportii.

— Vai de mine — zice ma’ mare zărind colecţia de poze întinse pe covor — asta ce-o mai fi ?

Dar dumneata — zic eu, interesat — dumneata ce crezi?

Bătrîna, persoană arhaică, parfumată cu levănţică, se apleacă să observe mai cu de-amănuntul; apoi se îndreaptă de şale, îşi face — pardon — nişte cruci mari şi mă priveşte cu un fel de teroare.

— De ce te cruceşti — o aţîț — parcă n-ai mai văzut dansuri din ziua de azi?

Şi dau să-i explic cum devine. Mă ascultă un timp, în tăcere. Tradiţionalistă — nu agreează divagaţiile; preferă fapte crude, nemestecate, cum d-ra Atkinson a căzut în cap, ţopăind, şi a decedat la spital; cum în Texas, la un concert, participanţii au început să opereze cu pistoalele (şapte răniţi, unul în comă); cum patru tineri englezi au bătut recordul mondial (care o fi fost cel vechi?) dansînd Rockand Roll 180 ore şi 49 minute — pînă au abandonat arbitrii și s-au dus la culcare...

— Sigur — mă întrerupe ma’ mare cu un gest decisiv — așa scrie și la cartel

— Ce spui — sar eu, ca ars — ai văzut undeva vreo carte cu d-alde astea?

— Sigur, maică. Apocalipsa... sfîntul Ion Teologul...

Bătrîna — uitasem — studiază manualele cu pricina cam de șapte decenii.

— Păi, nu spune acolo: „... și nu au odihnă, nici ziua nici noaptea, cei care se închină fiarei...“?

— Lasă, ma’mare — mormăit eu dezamăgit — nu mă mai prelucra!

— Ce să las? Cum să las? — face dînsa, atinsă. N-o vezi pe asta cum se zbate pe dușamele cu limba scoasă? Taman ca la carte: „... şi oamenii îşi muşcau limbile de durere“. (82 de ani — ce memorie, domnule !)

— Uite şi dincoace, nişte „individe“ (de fapt s-a exprimat altfel...) mai mult despoiate -- văz că le-ai pus aşa, mai la faţă... Cum zice sfîntul? „Fericit cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vază ruşinea lui.“

— Ma’mare! — clamez eu, pudic.

Concomitent se aud răcnete alarmante: fiu-meu, element nevîrstnic dar curios la culme, avind un caracter viclean şi moravuri incalificabile, a reuşit să se furişeze de-a buşilea şi să-mi şterpelească o poză cu Elvis. Acum o mototoleşte violent şi zbiară ca-n gură de şarpe, observînd că l-am observat. Eu, firește mă enervez, îl fac hahaleră— străbunică-sa se ofensează, îl ia în braţe şi ies amindoi valvîrtej din odaie. În fine, sunt singur — pot să elaborez în tihnă următoarea

„Schiță pentru un studiu clinico-social asupra Rock and Roll-ului”

...Aşadar, stimaţi lectori, ce este Rock and Roll?

Concis, o maladie epidemică — ba chiar, putem zice, o epizootie. Flagelul s-a produs în S.U.A. unde, (cităm), „New-York-ul în transă îl lansează pe Elvis Presley, i dolul cu figura răvăşită“.

Ca şi în cazul pojarului sau al tusei măgăreşti, denumirea bolii („Rock“: tremurici, brutală, zvîrcolire — „Roll“, a se încovriga, a se tăvăli în noroi) ne sugerează cîte ceva din modul cum ea se manifestă. Dr. Nerin Gun (Elveţia), care-i consacră un mic studiu în paginile revistei „Schweizer Illustrierte Zeitung“, o denumeşte „Isterie în masă a tineretului“.

Principalul emiţător de microbi, susamintitul Presley, băiat mare, a apărut într-o seară pe estrada unui local new-yorkez, înarmat cu o chitară electrică, și a început să facă (transcriu întocmai după presa occidentală) „Ah! Nee-hee-heeed Yew-who !“ deci, în traducere,„Ah! Nii-hiii-hiii iuu-ho-ho!“ — cam cum făceam noi pe la 4-5 anişori, ambiţionînd să concurăm mîrţoaga primăriei. ...

Ceea ce a provocat şi continuă să provoace în rîndurile asistenţei occidentale reacţiuni variate, menite să îmbogăţească cunoştinţele noastre despre simptomatologia respectivei maladii. Extragem, din publicaţiile de specialitate: „Spectatorii se frîng în două, ca şi cum ar primi nişte directe in plex... Tinerii şi tinerele cad în genunchi şi-l aclamă pe vrăjitor, înainte de a începe ei înşişi să danseze. Nu există reguli, căci nu există profesori de „R'n R“: predomină o lege unică: instinctul!“ (— Apocalipsa, maică, ascultă-mă pe mine!) ...

Profitînd de faptul că obișnuiesc să repet cu glas tare ceea ce scriu, ma’mare, din camera alăturată, se dedă la comentarii insuportabile. Propun să le trecem totuşi cu vederea şi să spicuim în continuare: „La Londra, marea epidemie a debutat într-un cinema, unde se proiecta filmul „Zvîrcoleşte-te în jurul ceasornicului“ cu Presley în rol titular. Teddy boys, adolescenţi la 14-17 ani, dezlănţuindu-se, au devastat sala“. După cum vedeţi, caracteristic flagelului este că se propagă vertiginos oriunde „clima“ îl favorizează...

„La Mühlheim, în Ruhr, 59 de răniţi la un concurs de „R’nR“ — cînd s-au prăbuşit cu mare tămbălău tribuna, cortul şi „roata dracului“ din vecinătate“.

Nu spuneam eu? „Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor...“

„O sută de poliţişti au fost scoşi pe străzile din Copenhaga, pentru a potoli tulburările iscate de tinerii care vizionau Zvîrcoleşte-te..etc. Poliţia a recurs la bastoane. Mulţi tineri au fost reţinuţi pentru cercetări...“ („ Ce să mai cerceteze, măiculiţă? Nu zice sfîntul Ion: „... Şi aveau cozi şi bolduri, asemenea scorpiilor, ca să vatăme pe oameni“)

Cum e şi natural, contorsiunile corpului la delir au efecte dezastruoase. S-au înregistrat fracturi ale claviculei, mergind plnă la leziunea plexului brahial şi ruperea arterei subclaviculare, consecinţă a tonusului stemo-cleido-mastoidal... Sau, mai pe româneşte, „li s-a rupt ceva pe dinăuntru“. La June Katherine Atkinson — 21 ani din Auckland (N. Zeelandă) — căzută, precum ştiţi, în cap — s-au rupt nereparabilele vertebre cervicale. La doamna Simar, din Verviers (Franţa), cele toracale. Ambele accidentate au sucombat la spital. De remarcat şi unele reacţii ale persoanelor încă tefere din zona contaminată. Astfel, părinţii elevilor din Florida (S.U.A.), constituiţi în asociaţie, protestează energic împotriva lui „R'n R“ pe care-l califică drept „o dezlănţuire isterică de animalitate“. La Londra, de cînd cu erupţia teddy-boy-lor, poliţişti prevăzuţi cu lanterne supraveghează în permanenţă gambele spectatorilor...

— Foarte bine, maică, cum mişcă unul, să-l şi cîrpească!...

În Iran, ţară — oricît — ceva mai de demult, „R’n R“ a fost proclamat dăunător sănătăţii şi interzis prin lege...

Microbul, însă, ultravirulent, continuă să devasteze regiunile care-i oferă condiţiuni prielnice — (chewing gum, stripe-girls, exerciţii de alarmă atomică, preşedinţi evacuaţi cu helicopterul spre destinaţii misterioase ş.a.m.d.). Tratament recomandabil: hapuri antiisterice, dezinfecţie, dezarmare, destindere etc. ( — Şi tămîie, maică, zii să afume cu tămîie!)

— Ah, ma’mare — oftez — eşti absolut de nedescris ! Dumneata nu pricepi că e vorba de chestiuni serioase?

— Serioase, cum nu — zice ma’ mare, cutezlnd să vîre capul pe ușă — parcă n-am auzit cu: Niii ho-ho-ho! Ptiuuu, gloabă ! Ca caii, ca alte alea — apără Doamne și ducă-se pe pustii!

Notă: Am respectat ortografia vremurilor, dar am făcut o licență. Pe atunci fervent comunist, autorul scrisese Doamne, cu literă mică. Sper că L-a iertat și că îl odihnește în Împărăția Lui!