Cuviosul Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol către anul 580 și a trăit în timpul împăraților Heraclie și Constans al II-lea.

Lăsându-și toată averea fratelui său, s-a făcut monah. Văzând că Biserica este tulburată de erezia monotelistă (care mărturisea o singură voință în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a dus la Roma, unde l-a convins pe Sfântul Martin, papă al Romei, să convoace un sinod local care să-i condamne pe eretici.

Împăratul Constans al II-lea a dat câștig de cauză ereticilor și l-a exilat pe Maxim în Tracia, poruncind să i se taie mâna dreaptă și limba.

De acolo, în anul 662, împreună cu doi ucenici, a fost exilat în părțile Laziei, însă și acolo cu Duhul lui Dumnezeu, mărturisea și scria; fiindcă, se spune că după tăierea limbii i s-a făcut cu minune dumnezeiască limba la loc și a vorbit curat cât a mai trăit .

După ce ereticii au fost înfrânți și pacea a domnit iarăși în Biserică, moaștele sfântului au fost aduse, cu mare cinste de la mânăstirea unde a fost înmormântat, la Constantinopol.

Pomenirea Cuviosului Maxim Mărturisitorul se face în fiecare an pe 21 ianuarie.