Editura Evenimentul si Capital

Mărirea și decăderea lui Ion „Nino” Stratan - sarea și piperul optzeciștilor

Ion Stratan, tânăr și neliniștit
Autor: | | 0 Comentarii | 3302 Vizualizari

Dincoace de orice limită existențială, octombrie înseamnă pentru poezia românească a anilor ’80 începutul și sfârșitul lui Ion Stratan, fi ul risipitor de talent, frate de cruce cu verbul și rima caustică. Îi dedicăm, mai jos, un portret reromanțat, marca Paul Cernat, critic literar și scriitor

Pe 1 octombrie 1955 s-a născut la Izbiceni, Olt, poetul Ion Stratan (adoptat de Ploiești, unde a și murit pe 20 octombrie 2005). A fost, alături de Traian T. Coșovei și alți câțiva (nu mulți), optzecistul cel mai apropiat de Nichita Stănescu, pe care-l continuă pe linia ludic-abstractă și hermetico-barbiană - apreciază criticul literar Paul Cernat.

Pe culmi

După debutul editorial cu volumul Ieșirea din apă (1981, la capătul a aproape un deceniu de colaborări în presă), face parte din cvartetul „beatles-ilor” optzeciști din prima antologie potică a Cenaclului de luni, Aer cu diamante (1982, cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei - și Tudor Jebeleanu ca ilustrator). Artificier al limbajului, dă în suita progresivă Pentameronul piesa de rezistență - virtuoz-subversivă - a liricii sale dintotdeauna. Aici e Stratan at his best - consideră Paul Cernat - , cu o posteritate „trimbulindă” mergând până la Sorin Gherguț și Constantin Acosmei. Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983) și Lumină de la foc (1990) valorifică aceeași materie pirotehnic-deconstructivă, gravă și sarcastică în substrat.

Decăderea

O dată cu Lux (1992) și cu plachetele următoare (Ruleta rusească, 1993, Desfacerea, 1994, Cântă, zeiță, mânia..., 1996, O zi bună pentru a muri, 1996, Mai mult ca moartea, 1997, Apa moale, 1998, De partea morților, 1998, Celebra specie umană, 1999, Oameni care merg, 1999, Crucea verbului, 2000, Zăpadă noaptea, 2000), poezia sa intră într-o altă zodie, diluându-se tot mai mult. Etajul reflexiv, livresc-metafizic și morbid, iese la suprafață, dar fără aceeași originalitate și strălucire, menționează, în continuare, Cernat.

Urmează, inevitabil, căderea. „Intrat în derivă existențială, publică mult, necontrolat, amestecînd minereul pur cu mari doze de material steril. Printre pepitele aurifere se numără poeme neo-barbiene precum Kant-Orient Express, Odă, Cartagina, Pământ roșu, Locul de trecere, Corabia, Formele interioare”, amintește Cernat. Apoi, mai departe: „Încă ingenios conceput, volumul Ruleta rusească (1993) pare o variantă personală a „dulcelui stil clasic” stănescian, cu remake- uri rafinate ale poeziei pașoptiste”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI