Manga made in România

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Crescuţi cu Sandy Bell şi Sailor Moon, tinerii fascinaţi de benzile desenate japoneze, manga, şi-au creat un stil aparte, remarcat de prestigiosul „Forbes“.

Cultura pop japoneză înghite tot, cu repeziciune, într-o lume în care Disney sună puţin demodat şi nostalgic. În România, fascinaţia pentru manga - benzile desenate japoneze - a apărut în anii ’90, o dată cu primele serii de animaţii japoneze (anime-uri), gen „Hello! Sandy Bell“, „Sailor Moon“, „Pokemon“.

Treptat, fanii români de manga şi anime (cultura otaku), majoritatea cu vârste între 14 şi 34 de ani, s-au strâns în jurul unor site-uri dedicate pasiunii comune. Acum, „otacii“ au o revistă a lor, „Otaku Magazin“, care promovează artişti locali, un festival, expoziţii, toate finanţate din banii proprii. Un mix local Recent, în publicaţ ia americană „Forbes“, scriitorul şi jurnalistul Cory Doctorow se declara fascinat de creaţiile desenatorilor români, promovate în străinătate de teoreticianul şi curatorul Ştefan Tiron. „România şi-a creat propriul mix local, distinct, ciudat şi încântător. Creaţiile individuale trec de la manga tradiţională japoneză la imagini suprarealiste, „adulte“ care par extrase din revista franceză clasică «Métal Hurlant», la chestii care ar sta perfect în paginile ultimului număr din «Marvel»“.

Dintr-un fanzin în 100 de exemplare, creat în 2004 şi dat din mână în mână, „Otaku Magazin“ a „crescut frumos“ şi a ajuns cu bine la numărul trei, în 1.500 de exemplare. Revista a fost lansată în 2006, al patrulea număr fiind „în laborator“ - va ieşi pe piaţă la sfârşitul lunii martie.

Decizie de la Bruxelles pentru proprietarii de câini și pisici. Prevederile noului regulament UE

Când ar urma să fie învestit Eugen Tomac în funcția de premier. Partidele cu care va forma noul Guvern. Surse

„Revista se vinde chiar bine. Avem comenzi din Australia, Brazilia, Japonia, Statele Unite, şi toţi se miră că avem aşa ceva. Noi facem de fapt un research despre acest fenomen, despre pieţe din alte ţări, lucru pe care nu-l prea fac alte publicaţ ii străine de gen“, spune Bogdan Gorgăneanu, cel care a realizat primul site autohton dedicat culturii otaku, www.manga.ro, şi scoate revista pe banii săi. Desenatori cu nume de scenă „Eu lucrez ca web designer, iar banii câştigaţi îi reinvestesc în Otaku. Cum unii îşi iau casă, maşină şi alte lucruri, eu prefer să scot o revistă“, adaugă el. Tot el, împreună cu o mână de artişti, a pus la cale primul festival de gen, care avut loc la Bucureşti în 2006. Ediţia următoare ar trebui să se desfăşoare în mai, în Capitală. Periodic, fanii şi artiştii din ţară îşi dau întâlnire la Braşov, la „Otaku union“.

O primă mare convenţie a fanilor anime, Nijikon, a fost organizată anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. „Intenţia noastră nu e să copiem pur şi simplu tehnica de desen japoneză, ci să ne creăm un stil propriu aparte şi să definim fenomenul. Există lecţii întregi despre cum să desenezi un ochi, o gură, în stil japonez, dar nu asta urmărim noi“, povesteşte Vera Solomon, unul dintre ilustratori. E printre puţinii „otaci“ care lucrează în domeniu, la Animat Planet Show de la Antena 1.

Ceilalţi artişti vin din domenii apropiate, arhitectură, web design, grafică, şi desenează pentru revistă în timpul liber. Printre ei, Matei Apostolescu, Alexandra Ujeuca, Timotei Nicolae Drob (unul dintre cei mai originali), Marius Marcu, Daniel Horia, Xenia Stan. Fiecare are un nume „de scenă“, de mangaka. „Chiar dacă toţi sunt cumva influenţaţi de cultura japoneză pop, cred că ei fac parte mai curând din world comix crew. Adică aceia care ştiu să combine influenţele venite din mai multe tradiţii de bandă desenată“, este de părere curatorul Ştefan Tiron. RETICENŢĂ Ne lipsesc benzile desenate Cultura otaku înseamnă benzi desenate japoneze (manga) şi animaţii japoneze (anime), strâns legate de jocuri video, muzică, film. Cu acest tip de influenţe au crescut însă doar adolescenţii de după ’90.

„Adulţii nu sunt interesaţi de cultura asta, sună puţin extraterestru pentru ei. De aceea e dificil pentru noi să găsim sponsori“, spune ilustratorul Remus Brezeanu. „În România este imposibil să-ţi câştigi existenţa din benzi desenate. Motivul este simplu: nu există un public consumator destul de larg. Nici editorii nu sunt dispuşi să publice BD-uri, lucru parţial lesne de înţeles: se tem de insuccesul publicaţiei respective“, adaugă şi artistul Daniel Horia.