Tensiunile existente la cârma naţionalei de fotbal, cu răceala evidentă survenită între Mircea Sandu, preşedintele FRF, şi selecţionerul Victor Piţurcă, nu sunt o noutate în fotbalul românesc.
Din 1990 până în prezent, de la instalarea lui Mircea Sandu la cârma FRF, pe banca naţionalei s-au consumat 10 mandate de antrenori. În afară de Anghel Iordănescu şi de Victor Piţurcă (ambii au revenit la „locul faptei“), niciunul dintre ei n-a rezistat să stea pe bancă mai mult de un sezon! Concluzia lui Cornel Dinu, selecţioner în perioada 1992-1993, este dură:
„Antrenorii s-au schimbat şi pentru că s-au schimbat destinele sportului. Eu am fost sacrificat ca să se salveze alţii. Din păcate, cel care m-a lucrat a fost Mircea Angelescu. El trăgea sforile. Tot el era preşedintele federaţiei, nu Mircea Sandu! Nu antrenorii sunt de vină, ci conducătorii de cluburi care consideră fotbalul un chilipir şi... asta-i pohta ce-am pohtit“. Dinu a fost demis după episodul Kosice 1993, când România a pierdut în faţa Cehoslovaciei (scor 2-5) în campania pentru Mondialele din SUA. Mircea Rădulescu a acuzat aceleaşi jocuri de culise: „După ce am fost reconfirmat, mi-am dat demisia. Îmi făurisem un proiect de viitor, dar urma să fie bruiat. Dacă voia cineva din exterior ca X sau Y să joace şi eu nu doream, m-ar fi săpat. Am preferat să plec decât să fiu dat afară în şuturi“.
Dorinel Munteanu, recordmenul de selecţii la prima reprezentativă, crede că eşecurile naţionalei sunt legate şi de lipsa continuităţii antrenorilor: „O echipă se construieşte în ani. La baza schimbării antrenorilor din 1990 încoace nu au stat rezultatele slabe, ci unele manevre. La federaţie e o luptă continuă pentru putere“.
10 antrenori a schimbat, în întreaga sa istorie, echipa naţională a Germaniei
Recomandările noastre
