Potrivit unui studiu realizat de Fundatia Soros, cresterea economica a Romaniei a facut ca, in ultimii ani, numarul saracilor sa scada drastic.

Astfel, de la "recordul" de 8 milioane de romani care se zbateau in saracie absoluta in 2000, Romania a reusit sa ajunga la aproximativ 3 milioane in 2006. "Totusi, in 2007, Romania are o rata a saraciei (absoluta) inca deosebit de mare in context european, comparabila doar cu unele tari din fosta Uniune Sovietica", atrage atentia sociologul Manuela Stanculescu, co-autor al editiei Barometrului de Opinie Publica, dat astazi publicitarii de Fundatia Soros. Cea mai de plans zona a tarii este Moldova, unde rata saraciei absolute atinge inca 35%, fata de 10% in Bucuresti. In mediul rural, saracia este prezenta in 22 de gospodarii dintr-o suta, fata de 7 la suta in mediul urban.

Manuela Stanculescu porneste in analiza sa de la evolutia ratei saraciei in Romania, o problema constanta a ultimilor ani. Saracia a "explodat" inca din primii ani ai tranzitiei, de la 4% in 1989 la 20% in 1993. In anul 2000, a atins 35.9% din populatia tarii. Incepand din 2000, Romania a devenit o "poveste de succes". Intre 2000 si 2006, s-a inregistrat un proces de crestere economica solida, produsul intern brut crescand cu o medie de 5-6% pe an.

Saracia, care a crescut pe masura ce PIB-ul scadea, a scazut sensibil odata cu cresterea economica de dupa 2000. Rata saraciei absolute s-a redus la 13.8% din populatie in anul 2006.

In acelasi timp, inegalitatea veniturilor a avut o dinamica opusa saraciei. Aceasta a scazut in perioadele de recesiune economica si a inceput sa creasca odata cu revitalizarea economiei. Adica, pe masura ce am saracit, am fost tot "mai egali", in timp ce, dupa revenirea economica de dupa 2000, societatea romaneasca a inceput sa se diferentieze, distanta intre cei mai bogati si cei mai saraci fiind din ce in ce mai accentuata.

In prezent, inegalitatea dintre bogati si saraci este printre cele mai ridicate in Uniunea Europeana. Castigatorii transformarilor postcomuniste sunt persoanele mai tinere, cu educatie inalta sau cu o calificare care are cautare pe piata, in special din mediul urban.

Perdantii, pe de alta parte, sunt in special persoanele cu nivel redus de educatie, lipsite de calificare, in special din mediul rural.

Persoanele cu nivel redus de educatie, tinerii, tiganii, somerii si munictorii necalificati au avut de-a lungul intregii perioade si inca mai au un risc semnificativ de saracie.

Aproape ca americanii

Societatea romaneasca, in perceptia populatiei, seamana cu societatea americana – o societate a clasei de mijloc. Piramida sociala reconstituita pe baza autoidentificarii clasei sociale are aproape 30% din populatie pozitionata la baza, 62-64% din populatie situata la mijloc si o minoritate sub 2% in varf. 4-7% din populatie nu raspunde la intrebare.

Perceptiile populatiei sunt contradictorii: datele arata ca majoritatea populatiei considera ca situatia din Romania este descrisa de (60%) "o mica elita la varf, foarte putini oameni la mijloc si cea mai mare parte a oamenilor la baza" sau de (24%) "o societate ca o piramida, cu o elita mica la varf, mai multi oameni la mijloc si cei mai multi la baza", dar cand vine vorba despre autoidentificare, majoritatea (74%) se pozitioneaza pe straturile sociale de mijloc (inclusiv mijloc-sus si mijloc-jos). Clasa de mijloc este semnificativ mai numeroasa in mediul urban, cu precadere in orasele mari (peste 200.000 de locuitori), in timp ce clasa de jos este semnificativ mai bine reprezentata in mediul rural.

Startegii pentru fiecare clasa

Persoanele care se autoidentifica in clasa de jos, sunt predominant localizate in zonele sarace si in cele rau-famate, in special in cele de la periferie.

In toate cele trei clase sociale autoidentificate se gasesc gospodarii de toate dimensiunile atat cu, cat si fara copii. Exista insa diferente semnificative in ceea ce priveste strategiile de viata specifice acestora. In clasa de jos, gospodariile se bazeaza in principal pe strategii de supravietuire de tip traditional-defensiv, isi produc propriile alimente (zarzavaturi, legume, fructe, oua etc.) si mai dezvolta mici activitati informale aditionale.

Gospodariile din clasa de mijloc adopta predominant strategii de adaptare pozitiva. Spre deosebire de strategiile traditional-defensive (specifice clasei de jos), strategiile de adaptare pozitiva sunt centrate pe diversificare care duce la reducerea in timp a vulnerabilitatii gospodariei, deci la premise solide de crestere.

In clasa de sus, strategiile de adaptare pozitiva sunt combinate cu strategii de acumulare. Pe langa salarii si pensii, gospodariile din clasa de sus obtin profit din afacere (24%), venituri din capital si proprietati, bani din strainatate (51% au sau au avut cel putin un membru la munca in strainatate). Peste o treime practica agricultura, dar 13% o fac ca pe o afacere, pentru a vinde produsele.