Locuitorii noilor ansambluri rezidenţiale cumpără la pachet cu luxul şi vecinătatea cu cartierele dormitor.

Un hol îngust şi întunecos, care miroase a rânced şi a ulei refolosit. Oameni circumspecţi, trecuţi prin multe şi care încă mai încearcă să păcălească legea.

Camere înguste în care cu zgârcenie încap un pat, un dulap şi un scaun. De la fereastră, însă, se văd apartamentele care vor fi ale altora: spaţioase, cu ferestre mari şi camere multe. Mai mult de două, chiar. În cartierele contrastelor bucureş tene trăiesc, laolaltă, romi şi români, bogaţi şi săraci. Unii încercând să se adapteze, iar ceilalţi jubilând la gândul că, odată cu dezvoltarea pe înălţime şi în euro a blocurilor din zonă, noii vecini nu-i vor tolera pe cei cu pielea mai închisă la culoare.

Tineretul să le cumpere

„Dar şi noi suntem oameni. Nu vedeţi că nici măcar nu ne iau la muncă? Lucrează numai chinezi la blocurile astea noi“, spune Ilie Radu, un rom de vreo 55 de ani. Stă la Baicului, unde se construieşte Planorama. Vizavi, pe strada Râşnov. Locuieşte acolo de mult şi se bucură că mai apar un magazin, o farmacie, se mai curăţă gunoaiele de pe stradă şi dintre blocurile vechi, cu patru etaje.

Zice că e prea bătrân ca să-i mai dea vreo bancă vreun credit. La ce i-ar trebui? „Sunt frumoase apartamentele astea de se construiesc peste drum. Am fost într-unul şi e mare, şi intră lumină multă. Dar cum să pot io să cumpăr unu’ din ăla? Tot tineretul care are bani cumpără“, zice, zâmbind amar, bărbatul. Se întoarce de la muncă. Şi acasă îl aşteaptă patru copii, dintre care doi încă la şcoala generală.

Coaforul, bucuria cartierului

Tineretul, în faţa blocului - la o bârfă -, se tot bucură. Nu că ar putea cumpăra, ci pentru că s-a curăţat cartierul de „cioare“, cum le zice Cristi vecinilor săi romi.

 „E foarte bine că se construieşte şi se ridică blocuri şi la noi. S-au deschis coafor, florărie, farmacie, mai multe magazine. O să mai facă şi locuri de parcare. Plus că au zburat «cioarele» din cartier (râde - n.r.)“, descrie situaţia Cristi, care locuieşte de 16 ani în Baicului, cartierul împrospătat de un bloc cu 24 de etaje.

Din aceleaşi motive se bucură şi Georgiana, prietena tânărului. Ea stă în cartier de 15 ani şi speră că de acum înainte va vedea numai „maşini scumpe şi băieţi frumoşi p-aicea“. Se mai bucură că a existat măcar un proiect să facă o stradă care să dea direct în autostradă. „Acuma nu se mai lucrează. De vreo două luni s-au oprit. Cred că s-au împiedicat de ţiganii ăia care stau pe acolo“, comentează tânăra, cu mină serioasă, situaţia deranjantă a lucrărilor. „Dacă aţi vedea cum stăm acolo, domnişoară! E focar de infecţie“, se plânge o femeie pe care stau „agăţate“ o fustă lungă şi înflorată şi o fetiţă cu ochi mari şi negri. Ea locuieşte într-o baracă pe lângă Lunca Florilor, cu cei şase copii şi bărbatul, plus patru nepoţi. Acolo nu se construieşte niciun bloc de apartamente luxoase.

Camere de supraveghere pentru maidanezi

Complexul Asmita Garden se ridică mândru pe malul Lacului Văcăreşti. După dig, însă, mizeria, câinii şi oamenii care trăiesc printre smocurile de stufăriş abia dacă aruncă o privire într-acolo. Pentru ei, vecinătatea blocurilor de apartamente aduce necazuri. Nu vor mai putea sta acolo, pentru că sigur îi va vedea cineva de la fereastră şi-i va reclama. Asta de parcă, până acum, amenzile de la poliţie şi ameninţă rile de la vecinii din cartierele alăturate n-ar fi fost de-ajuns.

Vizavi, peste groapa imensă a ceea ce ar fi trebuit să devină port în Capitală, e gata un alt cartier. La cei care-l locuiesc nu se poate ajunge. Lumea lor e păzită de camere de luat vederi, care supraveghează curtea interioară, cu gazon şi loc de joacă pentru copii. Are gard frumos, prin care nu pot intra cei aproape 10 câini care zac laţi, de foame şi de lene, printre noroaiele, pungile şi gunoaiele de pe locul de lângă, unde se construieşte în continuare.