La trei an a rămas orfană de ambii părinți, fiind luată spre creștere de stareța unei mănăstiri de lângă Roma, pe nume Sofia.

Anastasia a ajuns repede vestită prin frumusețea sa duhovnicească și trupească.

Guvernatorul Probus, auzind de frumusețea ei, a trimis soldați la mănăstire să o aducă înaintea lui.

Anastasia mărturisește cu curaj că este creștină, iar Probus, care se gândea să o ia de soție, mai întâi o ademenește cu bogății și podoabe, apoi trece la amenințări.

Cum fecioara afirmă că este logodită deja cu Iisus Hristos și nu se lasă impresionată („Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu, nu o dată, ci de sute de ori, de ar fi cu putință!”), este torturată groaznic – i se taie limba și sânii – apoi este decapitată, iar trupul său este aruncat în afara orașului, pentru a fi pradă fiarelor.

Anastasia abia împlinise 17 ani.

Un înger o înștiințează pe stareța Sofia unde se află corpul tinerei mucenițe, iar aceasta merge împreună cu alți doi creștini, merge și îl înmormântează cu cinste.

Astăzi mare parte din moaştele sale se află la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos, dar părticele din moaștele ei găsesc și în țara noastră, la Mănăstirea Șinca Nouă (Brașov) și în alte sfinte locașuri.