Este un om dezarmant de sincer și cu un curaj incredibil de a spune adevăruri nerostite până acum, din interiorul cele mai conservatoare entități spirituale ale nației noastre. Vasile Bănescu e un bărbat de toată isprava.

N-are barbă lungă și nici potcap. Nu se îmbracă în haine preoțești, dar îți vorbește asemenea unui om al Bisericii.

Are o voce baritonală, potrivită mai degrabă unui om de radio. Orice l-ai întreba, răspunde pe un ton echilibrat și niciodată în doi peri. A schimbat, în numai doi ani, imaginea entității al cărui purtător de cuvânt este. Dacă până la instalarea sa în funcție era un chin pentru jurnaliști să obțină un punct de vedere al uneia din cele mai conservatoare și tradiționaliste instituții din România, astăzi se oferă el să dea explicații. Nu evită temele și întrebările dificile și nu te amăgește cu vorbe meșteșugite. Omul e de o sinceritate dezarmantă. Pentru prima oară în istoria Bisericii noastre purtătorul ei de cuvânt este un laic. Vasile Bănescu este noua interfață a Bisericii Ortodoxe Române.

 

Un CV de om cuminte și cu minte

Cine este Vasile Bănescu, primul purtător de cuvânt laic al Patriarhiei Române? Ce studii are? Ce profesie are la bază? Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei e ușor stânjenit. E obișnuit să comunice cu un reporter, dar nu și despre el însuși: „Sunt absolvent al Facultății de Teologie, dar am urmat cursuri la Litere și Filozofie. Am mai studiat și în Germania tot teologia și istoria religiei, dar la bază rămân un teolog”.

Ce îl recomandă pentru această funcție? Zâmbește: „Ce să mă recomande? Experiența în învățământ unde am profesat zece ani. Aici dialogul e fundamental. Mai e și experiența interconfesională pe care am avut-o după terminarea studiilor în străinătate”.

Bănescu spune că a ajuns în 2009, pe postul de consilier patriarhal, ca director al editurilor Patriarhiei. Apoi, a început o colaborare cu Trinitas TV unde, din 2012, a fost realizatorul unei emisiuni de dialog cultural. Un CV de om cuminte, cu frica lui Dumnezeu.

De ce are nevoie BOR de un purtător de cuvânt?

De ce o interfață laică a unei instituții religioase? Vasile Bănescu se foiește pe scaunul biroului său din incinta Seminarului Teologic. „Eu sunt un fel de produs al momentului «Colectiv». A fost, atunci, o criză de comunicare și s-a decis schimbarea purtătorului de cuvânt. De ce eu? Pentru că exista atuul experienței comunicării în spațiul mediatic și a dialogului interconfesional, precum și formarea intelectuală”. Vasile Bănescu e modest.

Dar de ce are nevoie BOR de un purtător de cuvânt? Nu se descurcă preoții de mir, ieromonahii sau arhiereii? La urma-urmei fiecare preot în parte propovăduiește cuvântul Domnului. Și voci puternice în Biserica noastră sunt destule. Îl avem pe părintele Necula, la Sibiu, pe părintele Tănăsescu la Constanța... Trage aer în piept și răspunde instantaneu: „În primul rând Patriarhia e o instituție bine conturată. La nivel local, avem comunicatorii locului. Dar, la nivel central, este nevoie de un comunicator susținut de un birou de presă. Instituția este foarte mare și e chestionată zilnic de mass-media”.

 

„Preoții transmit mesaje pastorale. Noi, instituționale”

Ca să stai de vorbă oficial, ca ziarist, cu un preot, e un chin. Trebuie ori tu, ca gazetar, ori preotul, ca un veritabil „soldat” să ceară aprobare de la „comenduirea garnizoanei”, în cazul de față, entitatea superioară, fie că ea se numește protopopiat, episcopie, arhiepiscopie sau mitropolie. Nu-i cam mare birocrația? Mai că-l pufnește râsul: „Păi, asta se întâmplă în orice instituție. Preoții au o altă responsabilitate. Ei comunică mesajul evanghelic în predicile lor. Nu pot fi suprapuși... Ei transmit un mesaj al Bisericii în regim pastoral”.

Dar el, Vasile Bănescu, cere vreo aprobare pe scară ierarhică sau e de capul său? Se crispează, un pic: „Eu îmi concep singur răspunsurile pentru presă. Dar mai am trei colegi la Biroul de Presă cu care mă sfătuiesc”. Numirea lui Vasile Bănescu în fruntea Biroului de Presă al Patriarhiei s-a petrecut după o gafă. Un cleric a spus, după tragicul eveniment de la clubul Colectiv, că preoții nu aveau de ce să se roage la locul dezastrului întrucât nu au fost invitați. Trebuie preoții invitați să țină slujbe după astfel de sinistre, este alegerea lor personală sau ar trebui să fie o obligație? Laicul din fruntea Biroului de Presă patriarhal conchide: „Expresia a fost una nefericită. Dar, au fost doi preoți acolo, care s-au dus singuri. Unul de la pompieri și parohul bisericii de lângă club!”.

 

În mod firesc, locul preoților este printre oameni

Intervențiile sale în presă au revoluționat, cumva, percepția oamenilor despre instituția Bisericii. Chiar nimeni nu-și bagă nasul peste el? Vasile Bănesu râde: „Nu poți deranja șeful unei instituții pentru orice... Dar dacă ar fi să dau răspunsuri strict personale acestea ar arăta diferit”, se poziționează purtătorul de cuvânt al BOR, subliniind că el transmite mesajul instituției, nu pe al său personal.

Locul preoților este în biserică sau printre oameni? Rar, spre niciodată, vedem clerici ținând predici în locuri publice, altele decât lăcașurile de cult... În schimb, bat la ușile oamenilor de Bobotează, Înălțare și alte sărbători... Bănescu e tranșant: „Locul preoților este în primul rând în biserică, dar în mod absolut firesc și necesar este printre oameni, pentru că Biserica nu se reduce la spațiul ei liturgic”.

Dacă mergi la țară, prin sate, nu mai vorbim de localitățile mai mari, casele preoților sunt printre cele mai arătoase, cu gospodării prospere, în contrast evident cu sărăcia din jur. Care e explicația? Întrebarea e incomodă, dar răspunsul e la fel de prompt: „N-aș putea generaliza... O casă frumoasă, curată cu oameni cu spirit gospodă- resc cred că face cinste oricărui preot! Dar nu vorbim aici despre case opulente! Opulența n-ar nicio legătură cu situația de cleric!”.

 

Despre homosexualitate și corupție

BOR a fost zguduită, anul trecut, de două scandaluri fără precedent în istoria sa: cazul de caterisire al preotului de mir Cristian Pomohaci și cel al fostului episcop de Huși, Corneliu Bârlădeanu. În ambele cazuri au fost dovedite înclinațiile și practicile homosexuale, incompatibile cu credința creștin-ortodoxă.

Dacă în cazul lui Pomohaci caterisirea a fost soluția, la fostul arhiereu de Huși sancțiunea a fost mult mai blândă. De ce? Vasile Bănescu taie nodul gordian și nu prea: „Statutul de episcop retras are urmări aproape identice cu cel al unui episcop caterisit, în sensul că el nu mai reprezintă oficial Biserica și că starea sa în cadrul BOR a devenit una de monah. Oricum amândoi se află azi în fața unor probleme penale”.

La Constanța este un scandal în plină desfășurare. Arhiereul de la malul mării, IPS Teodosie, are mai multe dosare penale pe rol, pentru fapte de corupție. Dacă va fi condamnat, chiar și în primă instanță și, ulterior, definitiv, ce măsuri vor fi luate? Va fi exclus arhiepiscopul din rândul clerului sau va rămâne simplu monah, chiar și încarcerat sau condamnat cu suspendare?

Purtătorul de cuvânt al BOR iese din ecuație elegant: „Dat fiind faptul că nu a mai existat, până acum, un asemenea caz de episcop condamnat penal nu pot anunța, în acest moment, care va fi hotărârea pe care Sfântul Sinod o va lua în ceea ce-l privește”

 

„Biserica nu este un organism parazitar!”

Catedrala Neamului a înghițit mulți bani publici, în afară de donațiile private. Nu facem vorbire de necesitatea unei astfel de construcții. Păreri sunt multe și diferite... Avea nevoie BOR de o astfel de susținere financiară de la stat sau ar fi putut să se descurce singură? Bănescu e catgoric: „Răspunsul este nu! Dacă ar fi putut să se descurce singură ar fi făcut-o! Însă, fiind vorba de prima și singura catedrală ortodoxă națională din România, ridicată în memoria și spre cinstirea eroilor români din toate timpurile, ajutorul oferit de statul român este unul absolut firesc”.

Vasile Bănescu argumentează că în toate țările unde există catedrale naționale acestea au fost ridicate cu ajutorul financiar al statelor respective și că la noi, potrivit Legii Cultelor, statul ajută cultele și viceversa. „Și, să nu uităm, Biserica, pe banii ei, repară monumente istorice! Biserica nu este un organism parazitar!”.

 

Fiscul și opulența

BOR funcționează, teoretic, ca un ONG. Nu ar trebui să aibă niciun fel de profit. Cu toate astea comercializează, în toate lăcașurile de cult din subordine, lumânări, candele, icoane, prcum și alte obiecte de cult. Inclusiv vin, așa-numitul vin liturgic, care poate fi cumpărat chiar din biserici cu sticla sau lada.

EVZ a demonstrat, acum câțiva ani, cum însuși părintele Sandi Mehedințu, fostul paroh al bisericii Colțea, din centrul Capitalei, se oferea să vândă vinul său personal, pe care urma să aplice etichetele Patriarhiei. O afacere... În condițiile acestea, tot mai multe voci din societatea civilă întreabă, pe bună-dreptate, de ce BOR nu plătește impozite ca orice altă firmă? Purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu spulberă și mitul protecției acordate BOR de către stat: „Cu excepția vânzării obiectelor de cult nu există o altă protejare fiscală acordată cultelor religioase. Acestea plătesc impozite pe salariile clericale și neclericale și pe clădiri, cu excepția lăcașurilor de cult și a terenurilor”.

Bănescu mai susține că absolut toate activitățile economice ale Bisericii sunt impozitate dacă veniturile declarate și controlate de Curtea de Conturi nu sunt reinvestite în activități sociale, filantropice, culturale și de renovare a lăcașurilor de cult. „Nu poți impozita o donație cum ar fi suma modică oferită de credincioși pentru un pomelnic sau acatist! Banii aceia sunt folosiți pentru salarii, curent electric și altele... Avem, în BOR, 2.000 de preoți care nu iau salarii de la stat, ci doar din veniturile parohiei. E o eroare să extinzi la nivelul clasei clericale termenul de opulență!”.

 

Patriarhul și mass-media

Preafericitul părinte Patriarh Daniel, Întâistătătorul BOR, a dat un singur interviu unei entități de presă laice, de la întronizarea sa. Mai exact la TVR. Nu e cam puțin pentru capul Bisericii noastre? Să ne aducem aminte că regretatul Teoctist, fostul Patriarh, dădea des interviuri și pentru televiziuni și în presa scrisă. Nu ar fi utilă apariția sa mai des în massmedia? Vasile Bănescu suspină: „Răspunsul meu este afirmativ. Evident că o prezență mai frecventă în pațiul mediatic, atât a Patriarhului, cât și a celorlați înalți ierarhi ar fi binevenită. Dar fiecare alege modul cel mai potrivit de comunicare și adecvat personalității sale”. De remarcat că, pe vremea când era mitropolit al Moldovei și Bucovinei, PF Daniel era mult mai prezent în mass-media.

 

Creștinismul și asaltul neomarxismului cultural

După 1990 au apărut o sumedenie de noi culte, declarate creștine, în România. Mulți credincioși au migrat, din varii motive, către acestea. Care este explicația? Vasile Bănescu e ușor iritat: „Nu sunt de acord cu termenul de «mulți»!

La baza acestor treceri la alte culte au stat, în general, rațiuni sociale”. Se apropie Sfintele Sărbători de Paști. Dacă nu ții post pentru simplul motiv că-ți place mâncarea sau îți iubești fizic soția sau iubita ajungi în iad? Sau mai ai o șansă? Vasile Bănescu se destinde și râde: „Întotdeauna ai o șansă, din punct de vedere creștin, pentru că postul este o haină pe care fiecare o îmbracă după puterea sa, iar iubirea și iertarea rămân, alături de pocăință, termenii esențiali ai vieții creștine”. La finalul șuetei, zgândărit de noi, domnul Vasile Bănescu, interfața laică a Bisericii Ortodxe Române, a spus un lucru absolut inedit și curajos: „Poate că cel mai redutabil adversar al Bisericii nu este în afară, ci înăuntrul ei, și constă în nevrednicia unora dintre slujitorii săi! În exterior, Biserica, și creștinismul în general, se confruntă azi cu adversari ideologici și ideologizări, cu asaltul neomarxismului cultural asupra normalității și naturii umane”.