După ciudatele decese ale animalelor, între 2007 şi 2008, Grădina Zoologică este vizitată din nou, semn că oamenii vor să vadă în continuare animale din diverse colţuri ale lumii. Nu şi-a revenit încă directoarea centrului, căreia i se pare că presa vine doar pentru a o lua la 11 metri.

Directoarea Ancuţa Elena Oprea este, spun gurile rele, "fata" lui Băsescu. Ea a fost pusă în funcţie pe vremea când actualul preşedinte era primar al Capitalei. Gurile bune – ce-i drept, puţine – spun că ea ar fi o tânără dispusă să schimbe în bine Grădina Zoologică a Capitalei.

Lăsând gurile deoparte, Oprea este o tipă între vârste, care seamănă cu Udrea din punct de vedere al conservării: este mai tânără la vedere decât în acte. Nu ştiu ce o fi speriat-o la vizita noastră. Să fie vârful de la creion, dar vă jur că nu l-am ascuţit înainte. După cât de amabilă a fost secretara, mă gândeam chiar să îi cer directoarei niscai poze spectaculoase. N-a fost deloc aşa, dar Oprea ne-a răspuns totuşi la câteva întrebări.

Rămânem fără elefant, girafa sau urs polar

Am aflat astfel că nu vor veni noi animale la Băneasa, chiar dacă ne lipsesc câteva specii foarte populare, dintre care amintim ursul polar, elefantul sau girafa. "Ne bazăm pe reproducerea în captivitate a speciilor deja existente. Nu vom aduce alte animale", spune directoarea. Ea mă lămureşte cum stă treaba şi cu cuştile transparente: "Proiectul acesta a început în urmă cu trei ani, dar cuştile au fost montate recent". Apoi, brusc, s-a schimbat la faţa şi mi-a spus că îmi trebuie o autorizaţie de la Biroul de Presă al Primăriei Bucureşti. Şi brusc, a dispărut. "Şi te-ai dus dulce minune / Şi-a murit chiar sursa noastră", ca să îl parafrazez puţin pe poetul naţional.

În două astfel de cuşti de sticlă, cu ferestre mari de sticlă despărţite de buşteni, stau o familie de urşi şi un leu. Ultimul are parte de un decor special, destul de inspirat dealtfel. În mijlocul cuştii, în care spaţiile verzi sunt alternate cu cele de nisip, stă o maşină de safari, vopsită alb-negru. Singurul element pe care nu l-am înţeles este de ce, după montarea acestor cuşti perfect izolate, turiştilor nu le este permisă venirea mai aproape de geam.

Cine şi ce mai respiră la Zoo

Grădina nu arată deloc rău şi nu o spun eu, ci turiştii care au vizitat-o astăzi. Nesperiate de ploaia deasă, patru turiste din Germania colindau aleea ierbivorelor. Una dintre ele, Sigrun Schmuck, ne-a spus că este plăcut impresionată de starea animalelor de la Băneasa. "Este OK. Aveţi o grădină zoologică frumoasă. O întrece pe cea din Sofia, pe care am vizitat-o recent". Ţine totuşi să adauge că bulgarii au un elefant, animal care nouă ne lipseşte după moartea popularei Gaya.

"Nu au elefant. A murit", spune trist, în engleză, o fetiţă blondă. Face parte dintr-un grup de copii străini, condus de o îndrumătoare româncă. Toţi stau şi se minunează în faţa frumuseţii unei "căprioare", care este, de fapt, o oaie berbera. Ce-i drept, are coarne.

Un puşti român se pare că va ajunge cândva stăpânul animalelor. Din braţele tatălui său, strigă unui imens tigru siberian să coboare de unde stă întins. Nu trec câteva secunde şi animalul păşeşte repejor spre baza adăpostului.



ANTILOPELE ELAND POZEAZĂ CA DOUĂ MANECHINE

Aleea tigrilor, colţ cu râşii

Primăvara este cel mai bun anotimp să vizitezi grădina. În ciuda ploii, peste 100 de persoane au venit la ZOO Băneasa în doar două ore, câte am petrecut eu acolo.

Impresia intrării în grădină este lăsată în grija păsărilor mari, de la tradiţionalele gâşte la fiţoşii flamingo, gălăgioşii pelicani şi discretele lebede negre.

Apoi, lucrurile devin serioase şi fioroase, odată cu apariţia unei adevărate colecţii de tigri siberieni. O întreagă alee le este destinată acestor feline imense. Colţ cu stada "siberienilor" este cea pe care locuiesc râşii, pumele şi leoparzii.

RÂSUL AŞTEAPTĂ ŞI EL CUŞCA DE STICLĂ

Cerbul european, mai cuminte decât lopătarul

În partea opusă intrării este locul ierbivorelor mari. Cerbul european, cu ale sale coarne mari şi perfect simetrice, are parte de un gard de vedetă, din bârne. Vecinul lopătar se pare că a fost mai zvăpăiat, el fiind nevoit să trăiască între plase de sârmă.

Calul nici nu are plăcuţă de prezentare, doar îl ştie toată lumea. Cred că este un lipiţan. Bivolul nu a ieşit să ne vadă nici la orele după-amiezii. Au făcut-o însă muflonii slăbănogi, cu coarne lor disproporţionate faţă de corp. Peste drum de ei, oile româneşti s-au strâns laolaltă undeva la scuteală, ştiind că ploaia asta mocănească va ţine toată ziua.



CERBUL EUROPEAN ŞI COARNELE SALE PERFECTE


Ara şi micii Nemo

Oaia berberă, cu coama-i mândră de sub gât, încheie aleea rumegătoarelor. De aici, faci stânga şi ajungi la exotariu, unde te aşteaptă, printre papagali şi alte specii din ţările mult mai calde decât a noastră, doi ara cu pene verzi. Numele nu te derutează decât dacă eşti daltonist, deoarece un exemplar este albastru-portocaliu, iar celălalt este ca un steag dinamovisto-stelist: în jurul ciocului e alb, cea mai mare parte a corpului este roşu-aprins, iar penele sunt albastre.

Un alt spaţiu închis este cel în care trăiesc peştii şi reptilele. Micii Nemo zburdă prin acvariu alături de alţi coloraţi mai mari. Iguanele sunt cu totul altfel. Îţi dai seamă că trăiesc doar dacă le priveşti mişcările ochilor. În rest, nu se clintesc un centimetru de pe locul ales pe pervazul de deasupra caloriferului.



ÎN ACVARIU, PEŞTII DISCUS POT FI FOTOGRAFIAŢI NUMAI DIN PROFIL. Altfel, e ca şi cum ai fotografia, din faţă, un tăiş de cuţit.

Un piton ia masa de prânz

Că tot a venit vorba de calorifere, cred că acestea sunt plasate neinspirat chiar în apropierea geamului din spatele căruia privim. Crocodilii, de exemplu, după o scurtă scufundare prin micuţul bazin, se ghemuiesc sub ele, făcându-se nevăzuţi.

Pitonii sunt vedetele din şerpărie, unul chinuindu-se de zor să mai înfulece o pasăre imensă, a doua sau a treia pe ziua de astăzi, judecând după umflăturile imense pe care le are deja.

PITONUL ARE PARTE DE O MASĂ COPIOASĂ