Sindromul Capgras este o tulburare psihiatrică în care o persoană are iluzia că un prieten, soț / soție, părinte sau alt membru apropiat al familiei (sau animalul de companie) a fost înlocuit de un impostor identic.

Diagnosticul se face, în primul rând, pe evaluarea pacientului, care este dus la psihiatru sau psiholog de către un membru al familiei sau un prieten, considerat a fi ”un impostor” al persoanei aflate sub iluzie.

Sindromul Capgras a fost legat de paramnezia reductivă, un alt sindrom de identificare greșită. Deoarece aceste două sindroame sunt deseori asociate, s-a sugerat că afectează zone similare ale creierului și, prin urmare, au implicații neurologice similare. Paramnezia reductivă afectează lobul frontal și, astfel, se crede că sindromul Capgras este, de asemenea, asociat cu lobul frontal. Chiar dacă leziunea nu este directă în lobul frontal, o întrerupere a semnalelor între alți lobi și lobul frontal poate duce la sindromul Capgras.

 

Primele indicii ale posibilelor cauze ale iluziei Capgras au fost sugerate de studiul pacienților cu leziuni cerebrale care au dezvoltat prosopagnosia. În această condiție, pacienții nu reușesc să recunoască fețele în mod conștient, în ciuda recunoașterii altor tipuri de obiecte vizuale. Cu toate acestea, un studiu realizat de Bauer în 1984 a arătat că, deși recunoașterea conștientă a feței a fost afectată, pacienții cu această afecțiune au manifestat excitare autonomă (măsurată printr-o măsură de răspuns galvanic la nivelul pielii) față de fețe familiare, sugerând că există două căi de recunoaștere - un conștient și un inconștient.

 

Într-o lucrare din 1990 publicată în British Journal of Psychiatry, psihologii Hadyn Ellis și Andy Young au emis ipoteza că pacienții cu iluzie Capgras pot avea o imagine "oglindă" sau o dublă disociere a prosopagnozei, prin faptul că capacitatea lor conștientă de a recunoaște fețele era intactă, dar ar putea afecta sistemul care produce excitare emoțională automată la fețe familiare. Acest lucru ar putea duce la experiența de a recunoaște pe cineva în timp ce simți că ceva nu e "corect" în privința lor.

 

În 1997, Hadyn Ellis și colegii săi au publicat un studiu alcătuit din cinci pacienți cu sindrom Capgras (toți diagnosticați cu schizofrenie) și au confirmat că, deși puteau recunoaște cu desăvârșire fețele, nu au arătat răspunsul normal de excitație emoțională automată. Același nivel scăzut al răspunsului autonom a fost arătat în prezența unor străini.

 

Young (2008) a susținut că acest lucru înseamnă că pacienții care suferă de boală experimentează o "pierdere" a familiarității, nu o "lipsă" a acesteia. Dovezi suplimentare pentru această explicație provin din alte studii care măsoară răspunsurile de la nivelul pielii în urmă impulsurilor galvanice (GSR). Un pacient cu iluzie Capgras a arătat că GSR-urile sunt reduse în fața recunoașterii normale a feței. Această teorie pentru cauzele sindromului Capgras a fost rezumată în Trends în Cognitive Science. În general, comunitatea academică este de acord că iluzia Capgras are o bază mai complexă și organică și poate fi mai bine înțeleasă prin examinarea leziunilor neuroanatomice asociate cu sindromul.

 

Afectarea apare cel mai frecvent la pacienții diagnosticați cu schizofrenie paranoidă, dar a fost de asemenea observată la pacienții care suferă de leziuni cerebrale și demență. Este prezentă adesea la indivizi cu o boală neurodegenerativă, în special la o vârstă mai înaintată. De asemenea, a fost raportat că apare în asociere cu diabetul zaharat, hipotiroidismul și atacurile de migrenă. Într-un caz izolat, iluzia Capgras a fost indusă temporar la un subiect sănătos de ketamină și alte droguri. Acesta apare mai frecvent la femei, cu un raport între sexe de aproximativ 3: 2.

 

Sindromul Capgras este clasificat ca un sindrom de identificare greșită, o clasă de convingeri delirante care implică identificarea greșită a oamenilor, a locurilor sau a obiectelor. Poate să apară în forme acute, tranzitorii sau cronice. Cazuri în care pacienții au convingerea că timpul a fost "deformat" sau "substituit" au fost de asemenea raportate.

 

Inițial, Sindromul Capgras a fost catalogat ca fiind o tulburare pur psihiatrică, iluzia inversă  a „deja-vu”-ului - ca fiind un simptom al schizofreniei și o pură tulburare a sexului feminin (deși acest lucru este acum cunoscut că fiind eronat), adesea remarcat în literatură de specialitate mai veche că un simptom al isteriei. Majoritatea explicațiilor propuse inițial după cele ale lui Capgras și Reboul-Lachaux au fost psihanalitice. Abia în anii 1980, atenția a fost îndreptată spre leziunile cerebrale organice coexistente, considerate inițial că fiind în esență independente sau accidentale. Astăzi, sindromul Capgras este înțeles că o tulburare neurologică, în care delirul este în principal rezultatul leziunilor organice ale creierului sau al degenerării.

 

Sindromul Capgras este numit după Joseph Capgras (1873-1950), un psihiatru francez care a descris pentru prima dată tulburarea în 1923 în lucrarea scrisă în colaborare cu Jean Reboul-Lachaux, cazul unei femei de cetățenie franceză, "Madame M. care s-a plâns că dublurile corespunzătoare au luat locurile soțului ei și altor persoane pe care le cunoștea”.  Capgras și Reboul-Lachaux au numit mai întâi sindromul "l'illusion des sosies", care poate fi tradus literalmente că "iluzia sosiilor". Deocamdată nu există o modalitate definitivă de a diagnostica sindromul Capgras.

 

Terapia individuală poate fi cea mai potrivită pentru a trata iluziile individului. Perseverența este necesară pentru a stabili o empatie terapeutică fără a valida sistemul delirant al pacientului sau pentru a se confruntă deschis cu sistemul. Tehnicile cognitive care includ reframarea și testarea realității pot fi folosite. Antipsihotice și alte medicamente terapeutice au fost utilizate cu un succes relativ.

 

Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri. Își desfășoară activitatea la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați, este medic primar,  conferențiar universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. În fiecare weekend, în Evenimentul zilei, vine în sprijinul persoanelor interesate de problemele legate de sănătatea mentală, oferindu-le informații la rubrica: „La sfat cu psihiatrul”.