Percepția cu privire la bolnavul cu tulburări psihice a fost dintotdeauna preponderent negativă. Încă de la primele referințe despre aceste patologii, s-a indus ideea că nu este bine să accepți bolnavul psihiatric în proximitatea ta, pentru că el are o lume aparte, este indezirabil și ar fi bine ca societatea să îl țină la marginea ei.

Marginalizarea socială se reflectă inclusiv prin amplasamentul majorității covârșitoare a spitalelor de psihiatrie la periferia orașelor. Spaima față de pacientul psihiatric face ca el să nu fie cunoscut într-o lumină reală. În schimb, eticheta de „nebun” este exploatată în filme, cărți, media și în discursul public.

 

Stigmatizarea bolilor mintale în societate și etichetarea bolnavilor cu diferite apelative care sugerează distanțarea acestora față de standardul de normalitate sunt foarte frecvente. Etichetarea este un mecanism social cu dublu tăiș: pe de o parte, ne ajută să ne orientăm în societate, să facem puțină ordine în complexitatea interacțiunilor umane, să antrenăm un fel de frică primordială cu rol de autoconservare, frică pentru tot ce e perceput ca fiind diferit față de propria persoană. Dacă trecem însă de cealaltă parte, a bolnavului psihic, disprețul și excluziunea socială duc la o scădere a calității vieții și, uneori, chiar la agravarea stării acestuia, îngreunând recuperarea. De multe ori, stigma socială este internalizată și se transformă în autostigmatizare.

 

O persoană stigmatizată este considerată a fi „altfel”. Oamenii nu sunt capabili să treacă uşor peste diferenţe. Toleranţa este o achiziţie condiţionată social, care poate fi atinsă cu dificultate. Spre deosebire de bolile somatice, tulburările psihice afectează aspectele fundamentale care caracterizează fiinţa umană. Sunt modificate gândirea, modalitatea de exprimare a sentimentelor şi conţinutul acestora, comportamentul şi abilităţile sociale. Tulburarea psihică este dificil de înţeles, stârneşte animozitate şi frică. Atitudinea faţă de aceste probleme variază în funcţie de cultură. Există culturi care tolerează tulburările psihice sau care chiar valorizează unele forme de patologie psihiatrică. Regula este însă atitudinea negativă faţă de tulburările psihice.

Tulburarea psihică și violența sunt puternic asociate în opinia publică. Această asociere este susţinută de mai mulţi factori: reportajele mass-media care urmăresc prezentarea ştirilor senzaţionale, utilizarea frecventă şi inadecvată a termenilor „psihotic”, „psihopat”, „dement”, 1schizofrenic” impactul educaţional pe care îl au o serie de produse ale industriei cinematografice, care supradimensionează unele manifestări ale pacienţilor. Pe baza acestor date, publicul îşi justifică frica şi atitudinea de rejectarea bolnavilor, militând chiar pentru segregare.

Reducerea stigmatizarii poate fi realizată prin viziuni şi metode complexe, cu acţiune simultană şi efecte sinergice, prin înţelegerea etiopatogeniei tulburărilor, combaterea ipotezelor sociale care au ca efect blamarea societăţii (deoarece acestea sporesc ostilitatea şi stigmatizarea).

 

Citiți amănunte și pe http://lapsihiatru.ro/

Prof. univ. dr. Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri. După o experiență de peste 10 ani la Institutul de Psihiatrie Socola Iași, acum își desfășoară activitatea la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați. Este medic primar psihiatru, profesor universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. De asemenea, colaborează cu Clinica Medlife din Galați și cu clinica Helicomed din Iași.