"La noi, în Mehedinţi, smochinii cresc precum prunii"

Localnicii din Şviniţa cultivă fructele din generaţie în generaţie, iar la fiecare început de septembrie au o sărbătoare dedicată smochinelor.

În apropierea Cazanelor dunărene, la Şviniţa, smochinele pe care le cultivă oamenii locului reprezintă un adevărat motiv de fală, aceştia spunând că nici măcar în Grecia nu cresc asemenea fructe. De altfel, la fiecare început de septembrie, la sfârşitul celor trei săptămâni de cules, sătenii din Sviniţa se veselesc în cadrul Festivalului Smochinelor.   Ieri, după ce au ascultat câteva prelegeri ale unor profesori universitari, despre modul în care se cultivă smochinele, gospodinele s-au întrecut în a-şi arăta măiestria în ceea ce priveşte dulceaţa de smochine. La finalul festivalului a fost desemnată şi cea mai frumoasă tânără îmbrăcată în costum popular sârbesc, marea majoritate a localnicilor fiind de etnie sârbă. „Am început să vindem prin cunoştinţe“ Nici măcar bătrânii din Şviniţa nu îşi mai amintesc cine a fost primul în zonă, omul sau smochinul. Cert este că, în prezent, nu există familie care să nu aibă pe lângă casă cel puţin unul sau doi smochini. Mai mult decât atât, zece localnici deţin adevărate livezi, cu sute de arbuşti roditori. O adevărată minune de arome şi de gust, de unde, în fiecare an, cultivatorii se fălesc cu cele mai bunemari- parfumate fructe sau cu cea mai delicioasă dulceaţă. „La noi, smochinii cresc precum prunii sau corcoduşii în alte zone din ţară. Suntem sătui de smochine“, spun sătenii.

Sfetozar Curici, un fost inginer de mină care are o livadă cu peste 100 de smochini, povesteşte că s-a apucat de livadă în 1989 şi că, până acum doi ani, vindea dulceaţă de smochine în alte oraşe. „Am început să vindem prin cunoştinţe. Niciodată nu aveam suficientă. Aveam piaţă şi la Petroşani sau Braşov. De anul acesta însă, am găsit cumpărători direct pentru fructe şi ne este mai simplu“, spune Sfetozar. Un kilogram de smochine se cumpără cu 2-2,5 lei şi cel mai bine e să fie vândute imediat după ce au fost culese deoarece sunt nişte fructe foarte sensibile. Finanţare externă pentru un uscător de smochine

Pentru că viaţa lor se învârte în jurul smochinelor, localnicii din Şviniţa au învăţat să facă bucate alese din fructe. Iar pentru că peste 90% din populaţie e sârbă, gospodinele îşi dispută cele două reţete de dulceaţă.   Lina Dragotin prepară „dulceaţă sârbească“. Nu de alta, dar e sârboaică. „Diferenţă mare nu e, dar dulceaţa după reţetă sârbească e cu smochinele decojite. La o farfurie cu vârf de smochine pun 800 de grame de zahăr şi o cană de apă“, povesteşte femeia.

Când ar urma să se mute Nicușor Dan într-o vilă de protocol a statului. Calculele președintelui

Mircea Lucescu a rămas selecționer după ce a prezentat o adeverință medicală din Belgia. Răzvan Burleanu: Am procedat corect

În cămară, borcanele stau aliniate ca nişte soldaţi, cu etichetele pe ele: „smochine 2008“, an foarte dulce.

Fierberea dulceţii cere răbdare şi perseverenţă pentru că smochinele trebuie fierte la foc iute, spune gospodina, cu perioade de „odihnă“, până ce liantul dintre fructe are consistenţa mierii. „Dulceaţa care iese nu are nevoie de conservant. E desert boieresc, se serveşte cu apă rece şi e pentru musafiri“, explică Lina Dragotin, care, acum patru ani, a fost iniţiatoarea concursului de dulceaţă organizat în cadrul Festivalului Smochinelor.   De altfel, se pare că toată lumea consideră că „smochinul e viitorul Şviniţei, motiv pentru care primarului Nicolae Curici a reuşit să acceseze o finanţare externă pentru a dota satul cu un uscător de smochine.

Lina Dragotin, localnică din Şviniţa: "Dulceaţa care iese nu are nevoie de conservant. E desert boieresc, se serveşte cu apă rece şi e pentru musafiri."

REŢETĂ. Lina Dragotin spune că dulceaţa după reţeta sârbească se face cu smochine decojite