Evenimentul Zilei > Actualitate > La cules de PET-uri cu elevii de liceu sau cum am curăţat marginea şoselei
La cules de PET-uri cu elevii de liceu sau cum am curăţat marginea şoselei

La cules de PET-uri cu elevii de liceu sau cum am curăţat marginea şoselei

Ieri, zeci de mii de români au ieşit la curăţenie în zonele din jurul oraşelor, în păduri, locuri de picnic, pe marginea drumurilor naţionale, în cel mai mare proiect de implicare socială care s-a făcut vreodată în România.

Eram curioasă ce se va întâmpla în oraşul meu natal, undeva în sudul ţării, unde doar rareori au loc proiecte sociale şi atunci participă mai mult elevi, care pe fac pe voluntarii nu neapărat pentru cauza în sine, ci pentru că dă bine în relaţia cu profesorii, sau scapă de la ore, sau li se promit note de 10 pentru implicare.

Ne-am întâlnit în faţa prefecturii locale, la 8:00. Nu m-a mirat că erau grupuri de elevi de liceu, tremurând de frig, fetele îmbrăcate prea subţire pentru vântul rece al dimineţii şi multe dintre ele machiate. După câteva minute de aşteptat, ne-am trecut pe lista de voluntari suplimentari şi am fost împărţiţi pe echipe. Am ajuns, alături de un fost coleg de liceu, pe lista celor care ecologizau un drum de vreo trei kilometri, la ieşirea din oraş.

Echipa din care urma să fac parte s-a reunit în parcarea unei fabrici renumite la nivel naţional, de unde portarul ne-a uşuit pe trotuarul de peste drum. "Se înregistrează pe camere, sunteţi mulţi, asta e parcare privată". Ne-am conformat şi ne-am mutat. Am împărţit mănuşi şi saci pentru fiecare. Eram cam 100 de persoane, dintre care vreo 10 adulţi. Doi dintre aceştia erau profesori. Restul voluntarilor erau elevi de liceu, de peste 18 ani.

Gunoi adunat pe căprării

"Fetele adună hârtie, băieţii PET-uri", le-a transmis coordonatoarea echipei, o profesoară îmbrăcată elegant, cu pantaloni albi şi jachetă crem.

Am pornit pe drumul care ne revenise nouă. Fiecare s-a pus pe adunat. Băieţii le tachinau pe colegelor lor prea aranjate pentru misiunea la care se înscriseseră şi le speriau cu insectele găsite pe marginea drumului. Câte una, mai "sensibilă", ţipa de câte ori vedea melci, spre amuzamentul celorlalţi, care nu-i dădeau deloc pace. Însă, cu simţ de răspundere strângeau resturi de ambalaje, hârtii, sticle de plastic, doze de bere.

Odată umpluţi sacii, îi punem în grămezi pe marginea şoşelei. Firma locală de salubritate urma să îi ridice în scurt timp.

Pe drumul asfaltat prost treceau deseori maşini, din care ochi curioşi ne priveau. Nimeni n-a oprit să afle de ce facem curat sau să ni se alăture.

"Faceţi o treabă bună"

După un kilometru de adunat deşeuri de pe marginea drumului, am ajuns într-un sat, unde, marginea şanţului era plină de tot felul de ambalaje de plastic, de la pungi de chipsuri, până la pahare de nescafe, plus mult sticle de bere şi doze.

Profitând de faptul că profesorii erau la vreo 500 de metri în spate, vreo 20 de elevi care o luaseră înainte grupului, sprijineau un gard din ciment ridicat pe jumătate în faţa unei case care se construia. Au scos un pachet de ţigări şi au început să-l poştească. "Bă, o să îi zic lu diriga să îmi motiveze şi mie absenţele dacă tot strâng gunoaie", a zis unul, înalt şi binefăcut, îmbrăcat în trening albastru închis şi care era foarte stresat să nu facă coşuri de la mânuşile pe care le folosea. Ca să îl tachineze, două colege îi puneau mâinile înmănuşate pe faţă, ceea ce provoca o suită de urlete şi înjurături din partea lui, care pe ceilalţi în făcea să râdă în hohote.

Din curtea alăturată ne privea un nene mustăcios de peste gard. Ne-a întrebat ce facem şi a primit răspunsuri şi pentru întrebările nerostite. "Dacă faceţi curat, faceţi o treabă bună". Noi l-am invitat să ni se alăture. "Nu pot, am nişte treabă". S-a îndepărtat de la gard, dar a revenit în câteva minute, iar când am trecut prin faţa casei lui, la întoarcere, tot priponit în gard era.

BILANŢ

Am folosit toţi sacii repartizaţi şi câteva role în plus aduse de unii voluntari. S-au strâns mai bine de 100 de saci cu deşeuri, majoritatea cu ambalaje de plastic şi doze de aluminiu. Ne-a luat două ore, în care unii au muncit, alţii s-au cam fofilat. Dar, peste toate astea, misiunea a fost îndeplinită. We did it, Romania!

Citiţi şi:

  • Jurnal de voluntar: Am făcut-o, România!
  • Let’s do it, Romania! 150.000 de români au strâns tone de gunoaie
  • Cum au făcut portughezii curăţenie pe ploaie torenţială
  • Ţara unde preşedintele face curat. Cum va ajunge Letonia cea mai curată ţară din lume
  • Cum a făcut Slovenia curăţenie cu oameni câţi are sectorul 5
  • Cum i-am convins pe turiştii străini să arunce gunoiul pe jos

Vezi AICI cum au curăţat voluntarii pădurea Cernica

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: