Filip cel Bun, duce de Burgundia, supărat că turcii ocupaseră Constantinopolul, organizează pe 17 februarie 1454, la curtea sa din Lille „Banchetul fazanului”.

Are loc o ceremonie fastuoasă, la care au participat și Cavalerii Ordinului Lâna de Aur, unde cei prezenți jură pe un fazan să organizeze o Cruciadă pentru eliberarea Bizanțului, cucerit de turci în mai 1453.

Însă, au jurat strâmb, pentru că nu vor face nimic.

Acest angajament creștin de a organiza o Cruciadă, care nu a fost ținut niciodată, a fost de fapt un ritual păgân, care cerea participanților să jure pe un animal pe care apoi să-l mănânce împreună.

Întrunire a precedat Dieta Imperială din Regensburg referitoare la Turcia, care nu a avut nici cel mai mic succes.

Prin urmare, Cruciada nu a avut loc, deși Filip cel Bun era sincer în jurământul său.

Totuși, ducele a strâns bani pentru înrolarea trupelor și înarmarea navelor. Se pare chiar că a vrut să participe el însuși la această cruciadă.

De fapt, el a reunit Stările Generale în ianuarie 1464 pentru a-și declina competențele în absența sa.

Mathieu d'Escouchy, cronicar al vremii, ne-a lăsat o relatare detaliată a Jurământului Fazanului:

„După apariția unui uriaș care escortează o doamnă care reprezintă Sfânta Biserică, apare în sala de banchet:

Lâna de aur, regele armelor, care purta în mâini un phaisant (fazan) viu, împodobit cu un bogat colier de aur, decorat cu pietre fine și perle; iar, după Lâna de Aur, au venit două doamne urmate de doi cavaleri ai Lânii de Aur.

Au avansat până la Duce, unde, după ce au făcut venerația, Lâna de aur a vorbit cu el în felul acesta:

Cel mai înalt și foarte puternic prinț și cel mai redutabil domn al meu, vezi aici doamnele care se închină cu umilință ție; și pentru ceea ce este obiceiul care a fost instituit anterior, după mari festivități și adunări nobiliare, se prezintă prinților și domnilor și oamenilor nobili păunul sau o altă pasăre nobilă pentru a face dorințele utile și valabile, pentru acest subiect am a fost trimis aici cu aceste două doamne pentru a vă prezenta acest nobil fazan, rugându-vă să vă amintiți.

Aceste cuvinte fiind spuse, ducele a scris un scurt scenariu, pe care l-a dat Ordinului Lâna de Aur și a spus cu voce tare:

Îl dedic lui Dumnezeu, Creatorul meu, glorioasei Fecioare Maria, doamnelor și fazanului, celor ce vor face ce e scris în acest document.

Lâna de Aur ia apoi scrierea și o citește cu voce tare.

A fost dorința prințului să facă totul pentru apărarea credinței creștine și să reziste întreprinderii insuportabile a marelui turc și a necredincioșilor.

Și, a adăugat:

Dacă pot, prin orice mod sau fel, marele turc menționat ar trebui să aibă de-a face cu mine față în față.

Eu, pentru credința creștină menționată mai sus, pe care am susținut-o, cu ajutorul lui Dumnezeu atotputernic și al dulcei sale mame, care mă cheamă la Constantinopol”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric