În primele ore ale dimineții de 11 mai 1943, siluetele a două submarine s-au ridicat în tăcere la suprafață în apele înghețate și reci de pe coasta Attu, o insulă din lanțul Aleutian.

Navele erau USS Narwhal și USS Nautilus și transportau aproape 250 de oameni din batalionul provizoriu cercetaș al Diviziei a 7-a de infanterie. Căpitanul William H. Willoughby, liderul grupului, și-a adunat soldații în spatele submarinului, și-au umflat în liniște bărcile de cauciuc pentru a merge spre țărm.

Pe măsură ce submarinele coborau, apa se ridica, eliberând plutele. Când perechea de nave s-a scufundat, infanteriștii au început să vâslească spre obiectivul lor. Bătălia pentru Attu era pe punctul de a începe.

„Teatrul Aleutinilor din războiul din Pacific ar putea fi numit Teatrul frustrării militare”, a scris istoricul militar Samuel Eliot Morison, în lucrarea sa „Istoria operațiunilor navale ale Statelor Unite în al doilea război Mondial”, volumul 7.

„Marinari, soldați și aviatori au considerat, deopotrivă, trimiterea în acele regiuni de ceață și zăpadă aproape perpetuă ca fiind mai rea decât pedeapsa penală”. Nu s-au rostit cuvinte mai adevărate.

Aleutienii, care ieșeau din vârful Peninsulei Alaska pentru mai mult de 1.000 de mile, erau o piatră de temelie către vestul Statelor Unite. Considerate de cei mai mulți ca fiind nimic mai mult decât peisaje pustii, pustii, valoarea lor strategică era inexistentă.

„În timp ce a fost ferit de climatul arctic al continentului Alaska spre nord, Aleutienii sunt mereu măturați de vânturi reci și deseori cuprinși de ceață deasă”, a scris George L. MacGarrigle în „Insulele Aleutine: Campania Armatei SUA din Al Doilea Război Mondial”.

„Vremea se înrăutățește progresiv în partea de vest a lanțului, dar toate insulele sunt marcate de munți înghesuiți și de vegetație redusă”.

Totul s-a schimbat când Japonia a trimis bombardiere pentru un raid la Dutch Harbour, situat pe Insula Unalaska, în iunie 1942.

Amiralul Isoroku Yamamoto, comandantul flotei japoneze, a decis să atace Dutch Harbor pentru a convinge Statele Unite că principalul atac japonez va fi împotriva Coastei de vest.

A vrut să atragă nave americane din Pearl Harbor. Apoi, va lovi la Midway în Pacificul Central, adevăratul său obiectiv. Yamamoto și-a dat seama că americanii se vor grăbi spre Aleutieni.

Dându-și seama că era o farsă, Flota SUA avea să se întoarcă pentru a apăra Pearl Harbor. Apoi, Yamamoto intercepta armata SUA la Midway și o anihila.

Toată această planificare elaborată ar fi putut avea succes dacă nu ar fi avut un singur defect major. Informațiile navale americane decriptaseră codul naval japonez, iar americanii erau gata să apere Midway.

Amiralul american Chester A. Nimitz, comandantul-șef din Pacific, primise vestea despre vicleșugul lui Yamamoto la sfârșitul lunii mai.