Vineri, 27 februarie 1948 - Moartea Patriarhului Nicodim Munteanu. S-a încheiat al doilea capitol patriarhal! Azi, vineri, 27. II. 19487, la orele 17.45, a murit Patriarhul Nicodim, consemna Dudu Velicu, teolog ortodox și fost secretar personal al Patriarhului Miron Cristea, care a ținut un jurnal jurnal din care putem afla zbaterile de la vârful Bisericii Ortodoxe Române după instaurarea comunismului în 1945.

Procurorul şi medicul legist au constatat şi consemnat decesul.

Îmbrăcat în odăjdii absolut noi şi-n fir de aur, cu mitră în cap, cârjă alături, în picioare cu papuci turceşti, cusuţi de asemenea cu fir de aur, a fost aşezat pe două mese aşezate cap în cap, în Sala sinodală a Palatului patriarhal.

S-a procedat apoi la sigilarea apartamentului Patriarhului, bibliotecii, pivniţei etc., fiind de faţă comisia formată din:

1. arhiereu vicar patriarhal Pavel Şerpe;
2. preot Gheorghe Maxim, consilier referent la Secţia economică;
3. preot C. Coman, consilier referent la Secţia economică;
4. preot Alex. Ionescu, consilier referent la Secţia administrativă;
5. preot C. Cosma, consilier referent la Secţia administrativă;
6. preot Vasile Ştefan, de la Consiliul Central Bisericesc;
7. preot C. Dincescu, membru al Administraţiei eparhiale, Secţia economică;

8. preot Grigore Cernăianu, membru al Administraţiei eparhiale, Secţia economică etc.

Biblioteca şi pivniţa au fost sigilate – am văzut eu – numai de arhimandritul Ilarion Bălăiţă, şeful fabricii de lumânări a Arhiepiscopiei, însoţit de un om de serviciu, care ţinea o lumânare.

Sigiliul a fost dat apoi în păstrare unei persoane din Palat. Pe sofaua de lângă telefon şade Episcopul Iosif Gafton, având bufniţele Vasilache în dreapta (arhimandritul Haralambie) şi-n stânga (Vasile). Radu, avocatul, nepotul Patriarhului, stă.

Pentru mâine, la ora 9, Episcopul Iosif Gafton şi arhiereul Pavel Şerpe sunt invitaţi de ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, la minister.

Când i s-a făcut cunoscut lui Iosif Gafton, acesta a spus: “Funcţiunea mea a încetat o dată cu închiderea ochilor Patriarhului.” Eu eram de faţă. Intervine însă cineva, spunându-i că poate este chemat pentru a da oarecari referinţe, la care el răspunde: “Aşa, da, merg.”

Între timp vine lângă noi Comisia de pecetluire.

Gafton, râzând, se adresează celor din comisie, spunându-le să nu aplice cumva şi pe valiza lui. Preotul Alex. Ionescu îi răspunde, râzând de asemenea: “Aş pune sigiliul, Prea Sfinţite, însă numai pe ghetele acelea frumoase.” “Cu gumilastic”, adaugă preotul Gh. Vintilescu, inoportun ca întotdeauna.