István Horvát: Ungurii străvechi erau așa de uriași încât li se spunea giganți și titani

István Horvát (n. 1784 - m. 1846) „i-a căutat pe strămoșii maghiarilor în Persia, Grecia și Italia. El a afirmat că și Adam și Eva au vorbit ungurește în paradis”, scrie Jerguš Ferko în cartea sa „Maghiarii sub semnul (auto)amăgirilor”.

De la acest cunoscut jurnalist și publicist slovac din perioada de cădere a comunismului, care a trăit printre maghiarii din Slovacia și le-a cunoscut modul de viață, mai aflăm că Homer și Hercule au fost de fapt maghiari era ceva ce pentru István Horvát  se înțelegea de la sine.

Ungurii străvechi - spunea el - erau așa de uriași încât li se spunea „giganți” și „titani”.

Faptul că acest om a fost între 1823 și 1845 profesor universitar la Pesta și că aceste absurdități întâlneau și urechi receptive „spune ceva despre autoportretul optimist la națiunii” scria Szerb Antal. Și exact acest optimist „a pregătit atâtea uluitoare decizii politice greșite ale generației care venea”.

OMS, stare de alertă la cel mai înalt nivel. Epidemia considerată urgenţă de sănătate

Facebook și TikTok, interzise de un mare angajator din România. Angajații sunt foc și pară

În orice caz, a fost ilustrativ pentru influența uriașă a lui Horvat faptul că la moartea lui a compus un necrolog înflăcărat nimeni altul decât Eötvös József (n. 1813 - m. 1871), poet, scriitor, dramaturg, în 1848 a fost membru în guvernul revoluționar ca ministru al Educaţiei şi Culturii, în anul 1866 a devenit preşedintele Academiei, după compromisul austro – ungar din anul 1867 a fost din nou ministru al Educaţiei şi Culturii.

Învingători în înfrângeri

„Dacă la unele afirmații absurde despre istoria Ungariei ar fi fost vorba numai despre polemici între istorici sau specialiști în dreptul de stat, atunci am putea uita de cărțile romantismului naționalist.

Dar ele au fost părți constitutive extrem de importante ale ideilor și acțiunilor politice.

Ele au format baza ideologică a hegemoniei ungare în Ungaria Mare transleitană într-o vreme (1880) când ponderea demografică a maghiarilor era de numai 41,6 la sută”, scrie Lendvai Paul în „Ungurii. Timp de un mileniu învingători în înfrângeri”, apărută în 1999.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric