ISAILĂ:"Ziua în care învăţământul public a rămas repetent."
Povestea cu profesorul din Giurgiu care avea în debara 1.240 de pachete de ţigări Kent pare o întâlnire cu o fantomă. Hei, oameni buni, ce poţi face cu 1.240 de pachete de Kent? Să le fumezi? Să le dai la doctor? Adevărul e că dacă mai există profesori care iau şpagă ţigări de la elevi s-ar putea să mai existe şi medici care primesc Kent pentru o consultaţie.
În liceu aveam o dirigintă care făcea vizite acasă pentru a vorbi cu părinţii. În fiecare trimestru, elev după elev era gazda dirigintei într-una din după-amieze. Bineînţeles, vizita avea un substrat. Niciodată „diriga“ nu pleca cu mâna goală.
Într-o zi, când aveam oră cu ea, foarte nervoasă, îl scoate pe colegul meu de bancă la tablă. Îi pune, scurt, trei întrebări despre cetacee - era profesoară de biologie - şi, zdrang, un trei.
Vine ăsta plouat în bancă. „Ce s-a-ntâmplat, frate?“, îl întreb. „Ce-a avut cu tine?“ Se uită la mine trist: „Diriga a fost în vizită pe la noi şi s-a-ntâmplat o nenorocire!“
De fapt, ce se petrecuse? La sfârşitul celebrei vizite, mama colegului meu de bancă a fugit în dormitor, a deschis şifonierul şi a luat o cutie de săpun „Fa“ să i-o dea profesoarei. Nenorocirea a fost că în cutie era doar o coajă de săpun. Femeia se spăla cu el şi apoi îl punea la loc în cutie şi-l aşeza în dulap printre haine ca să le parfumeze. În acele vremuri, oamenii scoteau tot ce puteau dintr-un săpun. „Diriga“ a considerat cadoul o batjocură şi l-a ars pe colegul meu cu un trei.
Cine şi-ar fi închipuit vreodată că, în anul de graţie 2008, relaţia profesor-elev funcţionează încă dacă e unsă cu cartuşe de Kent?
De fapt, instituţia şpăgii din sistemul de învăţământ a evoluat. Ce s-a întâmplat acum e doar o relicvă a trecutului. Ne aminteşte de comunism şi de monedele forte ale sistemului: ţigările, cafeaua şi săpunul.
Astăzi, lucrurile sunt mult mai rafinate. Învăţământul public e un hăţiş de interese în care elevii şi părinţii mituiesc profesorii, profesorii cotizează la directori, aceştia, mai departe, la inspectori şi tot aşa, caracatiţa se întinde până în ultimul ungher al ministerului.
Chiar dacă Ministerul Educaţiei a reacţionat prompt la şocantul caz de corupţie prezentat de „Evenimentul zilei“, asta nu înseamnă că problema şpăgii din învăţământ a fost rezolvată. De fapt, sistemul tâmpit prin care notele luate în timpul şcolii contează în proporţie de 50% pentru admiterea la un liceu sau altul a distrus tot ce mai era de distrus în învăţământul public.
Părinţii şi elevii se află sub presiunea notelor şi fac orice pentru a le obţine. Profesorii nu pot rezista tentaţiilor, unii dintre ei nici măcar unui pachet de Kent.
Ministerul Educaţiei ia atitudine pentru ce s-a întâmplat la Giurgiu, dar, mai bine, ministrul Adomniţei ar realiza dezastrul. Nu e nici primul, nici ultimul caz de corupţie prezentat de mass-media. Ele se vor înmulţi în viitor. Şi cine va mai putea face diferenţa între un elev care învaţă pentru o notă sau un calificativ mare şi cel care-l cumpără? De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“.
