In aceasta iarna, incalzirea globala a dat-o in bara.
De fapt, imi era foarte dor de zapada. Abia cand a cazut, timid, prima data dupa aproape doi ani, am realizat cat mi-a lipsit. Chiar si acum, in mijlocul acestei ierni de poveste care ne-a ajutat sa alunecam lin dintr-un an in celalalt, ma gandesc la faptul ca putem face mai mult pentru mediu. Dar dupa o iarna calda si o vara secetoasa, e bine sa te intalnesti din nou cu definitia unui anotimp pe care il tot cauta bunicii.
De astazi, bucurestenii se intorc acasa. O sa ne inunde stirile triste cu drumul imposibil de pe Valea Prahovei.
Incet, incet, orasul incepe sa se umple cu masini si trecatori grabiti care taie viscolul, cu cei care asteapta infrigurati in statiile de autobuz. Te intrebi unde au fost, cum au petrecut Revelionul, ce planuri au pentru noul an? Dar, intr-un fel, fiecare dintre noi stim toate raspunsurile. La fiecare inceput de an ne dorim sa fim sanatosi si sa supravietuim, sa mergem mai departe, sa ne urmam visul si sa fim atat de fericiti pe cat putem si cum intelegem fiecare fericirea.
In aceste zile, nimeni nu mai vorbeste despre incalzirea globala. Avem probleme cu gerul care ridica pretul la intretinere, avem probleme cu benzina care pe zi ce trece e mai scumpa, avem probleme cu casa, cu serviciul, cu copiii, avem tot felul de probleme, dar, in aceasta iarna, nicio problema cu incalzirea globala. Ganditi-va cum era in lipsa zapezii. Intreaga Europa innebunise.
in fiecare zi eram bombardati cu stiri si informatii despre cat de aproape suntem de dezastru. Intoarcerea zapezii a fost de ajuns pentru a ne recapata din nou optimismul. Pe Valea Prahovei se schiaza, in Austria, Elvetia, Italia si Franta, asemenea. Putem rasufla usurati. Incalzirea globala va veni, dar nu in aceasta iarna.
Cred ca trebuie sa ne bucuram de ea si mai cred ca trebuie sa facem mai mult pentru mediu. Trebuie sa incepem cu orasul in care traim si sa facem presiuni asupra autoritatilor sa ne ajute sa-l schimbam. In 2008, ar trebui sa se vada primele semne ca ne indreptam spre ceea ce se cheama un „oras prietenos”.
Trebuie sa ne bucuram de aceasta zapada, sa ne aducem mereu aminte ca am suferit cand a lipsit, sa nu dramatizam accidentele cauzate de caderea ei, sa n-o uram si sa visam la soarele primaverii intr-un oras in care ne vom simti mai bine.
De acelasi autor, cititi si blogul „Stockholm 330”, la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
