Se pare că Ion Iliescu s-ar fi ocupat deja de acest document important şi ar fi decis deja cui lasă mai departe bunurile şi drepturile sale de autor.

Mihai Bujor Sion, cel numit de presă fiul de suflet al fostului președinte, este cel care ar fi fost nominalizat în testament.

Deși nu este înfiat cu acte, Ion și Nina Iliescu s-au ocupat de educația și studiile lui Mihai Bujor Sion, în prezent consul al României în Manila (Filipine).

„Potrivit surselor, Mihai Bujor Sion ar fi rămas orfan de mic copil, după ce avionul în care se aflau părinții săi s-ar fi prăbușit undeva în munți”, arată b1.ro.

Ultima aparție publică a lui Ion Iliescu a fost în martie 2017, când s-a prezentat la Parchetul General, fiind citat de procurori în dosarul Revoluţiei.

Iliescu a mai fost trimis în judecată și în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, tot pentru infracţiuni contra umanităţii.

La începutul lunii aprilie 2019, el a fost operat de pericardită lichidiană – tamponadă cardiacă, la Institutul C.C. Iliescu.

El suferise antetior alte intervenţii la inimă, fiindu-i montate câteva stenturi, una dintre operaţii fiind făcută la Paris în 2007.

O ultimă reacţie notabilă în spaţiul public a acestuia a fost la 30 decembrie 2019, când a reacționat după ce Institutul Revoluției Române, condus chiar de el, a fost desfiinţat.

Ion Iliescu declara la acea vremea că decizia i se pare „o porcărie inadmisibilă” și că nu înțelege motivația demersului.

În aceeaşi lună, Iliescu reacționat pe blogul său după ce Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru în Guvernul provizoriu Petre Roman și trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității în dosarul Revoluției, a fost lovit de protestatari cu o cârjă la Troița de la Universitate.

El venise să depună o coroană de flori, iar Ion Iliescu a comentat că unul dintre sloganurile Revoluției a fost „Fără violență!”.

Comentând incidentul, Iliescu adăuga că nici după trei decenii reconcilierea nu este posibilă.

Amintim că Ion Iliescu a fost primul președinte postdecembrist al României liberă de comunism.

Cele două mandate de la Cotroceni au durat 10 ani; primul a fost în perioada 1990-1996, iar al doilea între 2000 şi 2004.

Iliescu şi-a efectuat studiile universitare la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Bucureşti şi la Institutul Energetic de la Moscova.

Între anii 1965-1984 a fost membru al Comitetului Central al PCR. Începând cu 1955, a lucrat ca inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti.

Din 1979 până în 1984, când a fost demis pe motive politice, a condus Consiliul Naţional al Apelor şi a participat la elaborarea unor proiecte de anvergură privind gospodărirea şi utilizarea resurselor de apă ale ţării, potrivit lucrării „Protagonişti ai vieţii publice”.

După declanşarea Revoluţiei, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Iliescu a fost chemat în fruntea noului organism de conducere a statului român, Consiliul Frontului Salvării Naţionale (FSN).

PSD este formațiunea succesoare a FSN, care se consideră, totodată, continuatoarea mișcării social-democrate de dinaintea instaurării regimului comunist.

La 20 mai 1990, el a fost ales preşedintele României pe perioada Adunării Constituante, cu 85,07% din voturile valabil exprimate, fiind instalat oficial în funcţia de preşedinte la 20 iunie 1990.

sursa: b1.ro