ION CUPEN: "Mama, te iubesc!"

Bute reprezinta simbolul emigrantului emancipat prin mijloace cinstite.

Daca vreti, e si el tot un „capsunar” evadat din saracie materiala si morala. Spre deosebire de altii, multi, tavaliti prin oprobriu, el a ales munca, disciplina, onoarea si visul curat, pentru a se realiza pe deplin.

Provenind din lumea boxului, a luat urma lasata de Doroftei, care si astazi, stiu de la prieteni stabiliti peste Ocean, este privit in Canada ca un mic monument plasmuit din abnegatie si delicatete.

Nu stiu daca Bute este un boxer de legenda. Stilul sau nu este spectaculos. Lupta economicos, cu garda inversa, un fel de paravan mobil de dupa care tasneste la momentul potrivit ca sa-si carpeasca adversarul.

Românii care nu și-au primit pensiile. Când vor fi livrate

Melodia „Dragostea din Tei”, periculoasă pentru șoferi. Cum îi afectează

E un box lucid, functionaresc, dar eficace. Cu el a razbit patrunzand pana in preajma centurii IBF detinute de Alejandro Berrio, pe al carui chilot tronau, culmea, cele trei culori pe care nu numai noi, dar si columbienii, le cunosc pe lume.

Dispuse insa altfel: rosu, albastru, galben. Agil, indraznet, dar dezlanat si neprecaut, acesta s-a agatat ca o buruiana de rasuflarea lui Lucica, pana cand a fost izbit violent, in plina figura.

Delir in sala canadiano-romana. Intr-un vacarm infernal, de aureola noului campion mondial aveau sa atarne imediat toti bagatorii de seama, ca niste ciucuri inutili. Printre ei si presedintele FRB, Rudel Obreja, fara aport in devenirea eroului mangaiat tandru pe crestet.

Cu un ochi tumefiat, inabusit de efort, de emotie si de admiratori, Lucian Bute a topit intr-o secunda distanta dintre Montreal si Pechia, cand, invitat la microfon, izbucnind in lacrimi, a exclamat din rarunchi: „Mama, te iubesc!”. Cata izbavire, cata frumusete, cata emotie in marsul acesta triumfator pe cordonul ombilical, pana acasa.

Unde Marioara Bute, cea care l-a adus pe lume, n-avusese puterea sa se uite la televizor cand pumnii vajaiau in jurul baiatului ei. Auzindu-se pomenita cu atata patos si atata amor, a izbucnit la randu-i intr-un plans molcom, demn, eliberator.

Stergandu-si cu palma, asprita de munca, lupa ochelarilor si potrivindu-si fastacita sub camerele de luat vederi broboada de gospodina. Cineva pretinde ca doamna Marioara, fara sa aiba habar, ar fi inganat aidoma doamnei Letitia, mama lui Napoleon, la incoronarea ilustrului ei fiu: „Numai sa dureze!”.