Sfântul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Ţara Românească, din părinţi de bun neam şi credincioși, în 1644, în vremea lui Matei Basarab (1632-1654).
La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul, a venit pe tron Mihnea al III-lea (1658-1659), care, nemaiputând face faţă haraciului şi birurilor impuse de turci, s-a răzvrătit împotriva lor, plănuind a se uni cu voievozii ţărilor creştine din jur.
Sultanul Mahomed al IV-lea (1648-1687) a trimis împotriva lui o armată numeroasă de turci şi de tătari, care l-a biruit pe Mihnea, făcând prăpăd în țară și luând robi mulți.
Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care avea doar 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească.
Ioan era voinic şi chipeş. Frumuseţea lui atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat. Dar tânărul s-a împotrivit scârbit şi, împingându-l, turcul a căzut şi a murit.
Fiind prins, Ioan a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au predat femeii turcului ucis. Stăpâna nu i-a luat tânărului capul, ci, văzându-l voinic şi bun de muncă, l-a pus la început printre slugile sale. Apoi, văzându-l și chipeș a dorit să îl ispitească.
I-a făcut tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar Ioan a rămas neclintit.
Furioasă, femeia l-a dat mai-marelui cetăţii, ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a aruncat în temniţă, supunându-l la multe chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând mereu să-l înduplece.
Flăcăul nu s-a lăsat biruit nici de data aceasta. Atunci, femeia a cerut ca Ioan să fie ucis.
Tânărul a fost dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapî (Poarta Stâlpului), lângă piaţa marelui bazar al neguţătorilor.
Aici a fost spânzurat pe 12 mai, într-o vineri, înainte de Înălţarea Domnului, în 1662.
Aşa a trecut la Domnul tânărul mucenic român Ioan, având numai 18 ani. Nu se știe unde îi sunt moaștele. Este posibil ca trupul să îi fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, știut numai de Dumnezeu.
Istoria vieţii sale a fost scrisă de marele învăţat grec Ioan Cariofil, din Istanbul, care a trăit pe vremea mucenicului, fiind martor al pătimirilor sale.