Protestează lumea fină că a fost conflict de interese la Moise Guran, pentru că lucra și la programul USR-PLUS în timp ce făcea pe patronul de presă și comentatorul independent în ultimii doi ani, scrie Alina Mungiu Pippidi pe romaniacurata.ro

Protestează lumea fină că a fost conflict de interese la Moise Guran, pentru că lucra și la programul USR-PLUS în timp ce făcea pe patronul de presă și comentatorul independent în ultimii doi ani. Bravo pentru vigilență, dar asta e tot așa de relevant pentru eventualele probleme etice pe cît este prezența disciplinei “deontologie” la facultatea de comunicare o garanție pentru deontologia din jurnalism.

Moise s-a apărat cam așa: „N-am considerat că este un conflict de interese dacă lucrez cu USR și PLUS la programele lor. Ei au venit cu idei, eu am venit cu idei” (Hotnews).

Cum în programul lui lansat cu Denise Rifai ideile au fost rezumate  ca „reformă constituțională profundă” (1)  și „profundă reformă instituțională” (2), propun să fie achitat din lipsă de dovezi materiale.

Întrebările relevante sunt altele. Trebuie puse:

 

• De exemplu, faptul că Guran se gîndea mai demult să își dezvolte o carieră politică nu a influențat cumva fundamental jurnalismul lui din ultimii ani ? Nu de asta s-a transformat el din expertul modest în mica economie în megaexpertul în Constituții, corupție, justiție, ordine europeană și mondială și orice altceva? De fapt, știe cineva exact data, inclusiv el, de cînd nu a mai fost jurnalist și momentul cînd, fără nici o calificare în plus, a ajuns la fel de bun la toate ca orice politician?

 

• Ca un caz particular, insistența lui publică, începînd cu 2016, să nu îl mai susțin pe ratatul de Nicușor Dan și gașca lui de stîngiști și hipsteri era dezinteresată, din grija față de timpul meu pierdut și mîna mea proastă la oameni, sau Guran se proiecta pe el însuși acolo pe viitor și își pregătea terenul? Pentru că atunci, da, ar fi conflict de interese.

 

• Teama de „stîngiștii” din USR – la care s-a referit adesea pe blog spunînd că trebuie dați afară, ca să nu existe riscul de a vota vreodată contra alocării bugetare de doi la sută pentru apărare – era de la cine? De la jurnalistul Guran sau de la viitorul politician Guran? Sau există și un al treilea Guran care notează cine e contra cheltuielilor militare? Să-i zicem Guran patriotul. Ar fi bine de clarificat, pentru că e neobișnuit ca ziariștii să se mobilizeze în favoarea cheltuielilor militare în țările cu presă liberă și civilă, ba să mai și pună la zid și hipsterii, și femeile că nu vor arme.

 

• Nu e neobișnuit în presă (deși ridică probleme etice) ca jurnaliștii să scrie despre subiecte de mare interes pentru sponsorii lor direcți. Dar cînd jurnalistul intră în politică se se întîmplă ci ideile promovate de el și care erau profitabile sponsorilor lui? Devin legi? Asta era ce făceau Vlasov și Florin Iordache, și de asta e bine să îți anunți toți sponsorii cînd intri în politică și să le spui public la revedere. E pregătită vreo sesiune?

 

• Afacerea lui Guran în domeniul informației era obiectivitatea: branduise o selecție a presei epurate de falsuri- Biziday. E sigur acum că acea selecție trata obiectiv toate partidele, nu doar pe cele de unde spera el să primească oferte, și că ceea ce se excludea erau nu falsuri, ci doar pur și simplu ce nu convenea agendei cuiva care își făcea deja planuri politice?

 

• Aplicația Biziday, ea însăși contestată, a fost, sau va fi folosită, în scop electoral? Unde sunt datele osmenilor, sau antreprenorul Guran nu e nici el în conflict de interese cu politicianul Guran?

Articol integral pe România Curată