"Evenimentul zilei" va ofera si in aceasta saptamana "Intalnire cu vedeta preferata".

De astazi si pana luni, 08 octombrie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP1 CP10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu Jean Constantin. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 05 octombrie, a ghidului TV. 

Pata de culoare

Jean Constantin e un personaj atat in viata reala, cat si in filme. „Pata de culoare”, cum se autointituleaza, fie ca e vorba de Ismail, Parpanghel sau Somali, din, „Roming”, cel mai recent film al sau.

EVZ TV: Cum ati ajuns in distributia filmului „Roming”? Jean Constantin:  Aveau nevoie de un actor cu experienta, de o persoana mai bruneta, asa ca mine. (Rade) Iar cei de la Media Pro m-au chemat la un casting. Erau multi candidati acolo, l-am vazut acolo si pe Nae Lazarescu. M-am prezentat si am reusit. Joc rolul unui fel de bulibasa, con-damnat de ai lui ca nu fura precum cei din neam cu el.

Cum a fost la filmari in Cehia? A fost confortabil pentru dumneavoastra, cum v-ati simtit in echipa, lucrand cu un regizor si actori straini? Am stat doua luni la Praga, am fost cazat intr-un hotel frumos, de unde ma luau la filmari si ma aduceau de la filmari, aveam masina la dispozitie. O translatoare, profesoara de limba romana, avea grija ca eu si regizorul sa ne intelegem. Colegii-actori, echipa intreaga au fost foarte civilizati, atenti cu mine.

Care este primul rol care v-a marcat din punctul de vedere al reactiilor primite? Imi aduc aminte de rolul vanzatorului de ziare „Gica Hau-Hau”, in „Procesul alb”, al regizorului  Iulian Mihu. „Scanteia Tineretului” a scris atunci foarte frumos despre „Gica Hau-Hau” si despre actorul Jean Constantin. Am jucat cu fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu.  A urmat colaborarea cu actori foarte mari. Toma Caragiu, Amza Pellea, Radu Beligan, Ion Besoiu si multi altii...

Cum era relatia dumneavoastra cu Toma Caragiu? Primeam palme de la Toma Caragiu. Imi aduc si acum aminte cum operatorul ii cerea sa imi lase urme pe fata. Faceam naveta Constanta-Bucuresti, pentru ca aveam spectacole la teatrul „Fantazio”, iar Toma Caragiu ma astepta in gara sa ma duca la filmari. „Pastele mamii lui de tigan! Eu, Toma Caragiu, am ajuns sa astept satra-n gara!”, asa ma intampina. Ma iubea foarte mult, dar era foarte dur cu mine.

Cum de nu v-ati mutat de la Constanta in Bucuresti, daca viata dumneavoastra era atat de legata de filmarile din Capitala? Familia mea este de aici, am fost noua copii la parinti, am ramas doi. Nu ma puteam desparti de ei, de Constanta. asta am fost si sunt, nu mi-a placut sa plec.     

Ati reluat, anul acesta, colaborarea cu Sergiu Nicolaescu in „Supravietuitorul”. Cu Gheorghe Dinica v-ati mai vazut in ultima vreme, poate pe platourile de filmare de la aceasta productie? Ma stiu de o viata cu Sergiu Nicolaescu, in mai toate filmele lui am fost pata de culoare. M-a anuntat de la bun inceput ca o sa fie un film cu buget sarac, am vrut sa joc iar alaturi de el, iar el m-a vrut in distributie. Cu Gheorghe Dinica nu m-am reintalnit. Nu l-am mai vazut de ani... Eram prieteni la catarama... E un actor foarte drag mie. Cred ca o sa-l sun zilele astea sa-l intreb „Ce mai faci, ma, nenorocitule?”.

Cum a fost sa raspundeti indicatiilor regizorale ale tanarului Catalin Mitulescu, la filmarile pentru „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”? Ne-am inteles foarte bine, am ascultat toate indicatiile regizorale. Am filmat intr-un cartier din Bucuresti. Am lucrat si cu multi copii, iar pentru ca imi plac foarte mult copiii, m-am inteles de minune cu ei. M-am intalnit la filmari si cu Mircea Diaconu, un actor exceptional!

Cum reactioneaza lumea pe strada cand va vede? Ma ascund de lume. Ma feresc. Ce sa aud? „Uite-l p’ala! El e? Parca era mai negru! S-o fi spalat?!” (Rade) Cum am vazut lume, ma ascund.