Directorul general al combinatului chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea, Constantin Roibu, a declarat sâmbătă că privatizarea companiei ar putea fi încheiată până la sfârșitul lunii iulie.
”Cei care doresc să cumpere pachetul de acţiuni au la dispoziţie 30 de zile pentru a-şi pregăti documentarea, iar cei care doresc reintegrarea cu rafinăria de la Piteşti trebuie să ia legătura cu Petrom-ul pentru a o cumpăra”, a declarat Roibu, citat de Agerpres. ”După ce vor face documentarea, potenţiali investitori vor depune ofertele, iar pe baza acestora MECMA face caietul de sarcini pentru licitaţia finală. În acest timp se face conversia creanţei AVAS în acţiuni. Procesul de conversie poate dura deci vreo trei luni şi după asta se va trece efectiv la licitaţia finală. La finele lunii iulie, Oltchim ar fi privatizat”, a mai precizat acesta.
Directorul general al companiei din Râmnicu Vâlcea a menționat că există și investitori interesați de pachetul de 54,8% din acțiuni pe care statul îl va scoate la vânzare. Mai exact, ar fi vorba de doi investitori strategici din Rusia și Emiratele Arabe Unite și de un fond de investiții. Potrivit lui Constantin Roibu, valoarea societății ar fi de circa 100 de milioane de euro, apropiată de capitalizarea bursieră din prezent.
Datoriile, cu mult mai mari decât activele Oltchim
Declarațiile șefului Oltchim nu iau totuși în calcul câteva aspecte esențiale. Printre ele, faptul că societatea a acumulat în ultimii ani pierderi de 1,5 miliarde de lei, iar capitalul propriu a ajuns la -756 de milioane de lei la finalul anului 2011. Pentru orice altă societate comercială, acest lucru ar fi însemnat de mult intrarea în faliment.
De asemenea, conversia datoriilor către stat, pe care Ministerul Economiei vrea să o facă la valoarea nominală, de 0,1 lei pe acțiune, lovește puternic interesele acționarilor minoritari, motiv pentru care ar putea să nu aibă succes. În acest fel, statul ar primi de 12 ori mai multe acțiuni față de varianta în care ar face conversia la la prețul de la Bursă, de 1,2 lei pe acțiune, și în mod normal orice tribunal va fi de acord că acela este prețul relevant, nu valoarea nominală.
În acest caz, posibilii cumpărători ar avea de plătit 100 de milioane de euro pentru a prelua active cu aproape 200 de milioane de euro mai mici decât datoriile. La o firmă care a dovedit în decursul anilor că nu poate genera valoare adăugată din activele pe care le deține, ci mai degrabă pierderi.
Recomandările noastre
