Festivitatea este prevăzută pentru ora 9.00. Dar curtea Liceului Teoretic „Nichita Stănescu”, din sectorul 3, Bucureşti, este asaltată de copii şi părinţi încă de la ora 8.30.
Cei mari, liceenii, vin relaxaţi, cu rucsacul pe un umăr. De plictiseală, unii mai întârzie pe la poartă, mai beau o cafea, mai povestesc ce au făcut în vacanţă.
Cei mai grăbiţi şi dezorientaţi sunt picii de la clasa pregătitoare şi cei care îi însoţesc. „Unde se ţine ceremonia? Unde o fi clasa? Dar care este Doamna?”. Nu toată lumea a făcut cunoştinţă cu Doamna, pe timpul vacanţei. Unii dintre cei care pun pentru prima dată piciorul în curtea unei şcoli sunt însoţiţi şi de părinţi, şi de bunici, ba chiar şi câte o mătuşă. Cu mici excepţii, fiecare familie are cel puţin un buchet de flori, un coş de flori imens, un ghiveci cu flori mai mari decât copilaşul care ştie că vine la şcoală, dar nu prea înţelege ce urmează să se întâmple. Toată lumea fotografiază. Unele mămici, mai cochete, mai aranjează câte o fundiţă, câte un pampon, o cravată, un papion.
Apare Doamna! Părinţii salută zâmbind, dar emoţionaţi, iar copiii se lipesc de mama sau de bunica precum un puişor de cloşcă. Cei mai mulţi probabil că au fost „prelucraţi”, încearcă să fie „oameni mari”, „bărbaţi”, strâng din dinţi şi nu lasă lacrimile să curgă pe obraji. Doar le umezesc ochişorii. Alţii, nu ţin seama de sfaturile şi rugăminţile familiei, încep să urle şi să spună că vor acasă!
Linişte, se intonează Imnul Naţional. Părinţii sunt serioşi. Copiii ciripesc, vorbesc, trăncănesc, în funcţie de stare şi de vârstă. Doamna director le urează bun venit bobocilor, îi laudă pe cei care au absolvit anul acesta clasele a VIII-a şi a XII-a, promovabilitate de 80% la BAC, şi dă cuvântul poliţiştilor. E mai bine să se ştie că oamenii legii sunt prin preajmă.
În fine, se dă startul pentru intrarea în clase. Boboceii se ţin de mână. Nu se cunosc, poate o să devină prieteni, dar acum doar se supun indicaţiilor Doamnei. Intră prin „tunelul de flori”. Mamele, mătuşile, bunicile lăcrimează. Taţii se ţin tari. Ajung în clasă, se aşază haotic, părinţii îi încarcă Doamnei braţele cu buchete, coşuri, ghivece.
Cei mai mulţi bobocei stau cuminţi, aşteaptă să descopere. Unii plâng în continuare, nu lasă din mânuţă degetul mamei. „Mami, când scăpăm de aici?!”.
Pe băncuţe au câte un pachet cu cărţi, un suc şi o bombonică. De împrietenire, să uite gustul amar al lacrimilor. Cu toată tristeţea, părinţii trebuie să plece. Din fericire, astăzi pot veni să-i ia pe copii ceva mai devreme. De mâine… gata! A început şcoala! Succes!
Recomandările noastre
