„Îmi închipui că mă aflu şi eu printre studenţii mei”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

EXEMPLAR. Traian Cicone, profesor la Universitatea Politehnica din Capitală, a obţinut titlul de „Profesorul Bologna”, în urma propunerilor făcute de studenţii lui.

Traian Cicone este profesor la Catedra Organe de Maşini şi Tribologie de la Uni versitatea Politehnica din Bucureşti (UPB). Studenţii l-au votat pentru distincţia „Profesorul Bologna al anului 2008”, distincţie care, pe lângă onoare, „valorează mai mult decât 50% din salariu”, după cum a glumit dascălul la gala decernării premiilor.

Profesorul, care recunoaşte că nu dă uşor nota 10, a căutat şi o explicaţie pentru faptul că stu denţii lui l-au ales: „Din poziţia de cadru didactic am încercat să îmi închipui că în faţa mea, printre studenţi, sunt şi eu, cel de acum 30 de ani”.

Evenimentul zilei: Ce anume credeţi că i-a făcut pe studenţi să vă nominalizeze pentru „Profesor Bologna”? Traian Cicone: Îmi este greu să intuiesc. Probabil pasiunea şi stăruinţa cu care îmi fac meseria ori poate interesul meu pentru a le cunoaşte şi, eventual, rezolva nemulţumirile legate de procesul de învăţământ. Cred că stau mult de vorbă cu studenţii în afara orelor de clasă, asta m-a apropiat de mulţi dintre ei.

„Specialitatea zilei” sau a bucătarului e o păcăleală. Ce fac restaurantele, de fapt

Noi facilități fiscale pentru pensii. Ce sunt CEI-S și CEI-D

Cum aţi descrie relaţia pe care o aveţi cu studenţii? Eu mi-aş dori să fie un parteneriat, dar cu siguranţă acesta nu este posibil decât cu studenţii activi, perseverenţi. Din păcate, astăzi ne confruntăm cu o rată mare a absenteismului în universităţi, astfel că pot spune că sunt şi un „coşmar” pentru studenţii cu frecvenţă redusă. Reuşesc, totuşi, să păstrez relaţii bune şi cu cei care au „petrecut” mai mult timp cu mine la examene decât la cursuri.

Sunteţi profesor la Facultatea de Inginerie Mecanică. În plus, predaţi şi în limba engleză. Un domeniu atât de tehnic, predat şi într-o limbă străină, mai lasă loc unei apropieri profesor-student ? Atâta timp cât studenţii mei au, ca şi mine, pasiune pentru tehnică, înseamnă că avem ceva comun, care ne apropie. Apoi, comunicarea mea cu ei nu se rezumă la orele de clasă. Pauzele sunt prea scurte pentru câte subiecte am avea de discutat. Mulţi dintre ei mă caută în birou, după-amiaza, când este mai linişte, pentru a se sfătui cu mine în situaţii dintre cele mai diverse. În plus, comunic extrem de mult cu studenţii pe internet. Cred că, zilnic, am 10-15 mesaje primite de la studenţi, cărora le răspund seara. Lucrez de 15 ani la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine din UPB şi pot să vă spun că studenţii de aici au format dintotdeauna colective extrem de omogene, cu activităţi suplimentare comune. Am participat adesea la astfel de acţiuni, şi asta i-a făcut să mă perceapă aproape de ei. Şi ar mai fi ceva particular: la această facultate studiază foarte mulţi studenţi străini, adică vreo 25% din totalul stu den ţilor. Prezenţa lor alături de stu denţii români face ca schimbul de opinii şi comunicarea în interiorul grupelor să fie mult mai intense decât în alte părţi. Din acest punct de vedere m-am implicat permanent în a atrage studenţi străini, în primul rând, pentru a dovedi că învăţământul românesc e compatibil cu cel european.

Cum aţi ajuns să predaţi la catedră? A fost prima opţiune sau „o alternativă”? Mi-a plăcut de când eram copil să le explic prietenilor ceea ce ştiam eu. Apoi bunicii mei, care au avut o mare influenţă în educaţia mea până la adolescenţă, mi-au repetat întruna că eu ar trebui să mă fac profesor. În fine, după terminarea facultăţii, şi părinţii mei m-au sfătuit să aleg această carieră. Iată deci că, atunci când, după obţinerea diplomei de inginer, mi s-a propus să rămân în învăţământ (după doi ani de stagiu în industrie), nu am stat prea mult pe gânduri. Am ales o meserie care-mi plă cea şi care era şi pe placul celor care m-au educat. Deşi au fost destule momente când m-am simţit jignit că sunt profesor - mă refer la poziţionarea acestei meserii în societate - acum, la 25 de ani de la decizie, nu-mi pare deloc rău.

Vă amintiţi prima zi în faţa studenţilor? Din păcate nu am în memorie acea zi. Fiind foarte emotiv, îmi aduc aminte doar că am intrat la ore alături de unul dintre profesorii cu care am colaborat, care m-a asistat şi m-a ajutat să duc la bun sfârşit două ore de seminar, care parcă nu se mai terminau. În cariera noastră este extrem de important ca tinerii să fie îndrumaţi de cadrele didactice cu experienţă. A fi profesor este o meserie care se învaţă „din mers”. Din acest punct de vedere, eu am avut norocul să fiu îndrumat de personalităţi marcante ale şcolii tehnice româneşti, cărora le rămân mereu recunoscător şi a căror retragere încerc să o suplinesc.

REFORMĂ

„Eliminarea corupţiei rămâne un obiectiv”

Ce mai trebuie reformat în învăţământul universitar românesc? Extrem de multe! Unele elemente critice le-am expus la o întrebare anterioară: Ar fi în primul rând reglementarea învăţămâ ntului privat, care s-a dezvoltat într-un mod exagerat. Cred că avem cel mai mare număr de universităţi pri vate din Europa. Multe dintre acestea sunt „fabrici de diplome”, aşa cum o recunosc chiar studenţii lor. Apoi ar fi necesar un sistem de burse mai motivant, care să permită studenţilor să frecventeze doar şcoala fără să mai fie necesar să se angajeze în timpul studiilor. Eliminarea corupţiei din învăţământ (ca de altfel, din societatea întreagă) rămâne un alt obiectiv de reformă. Cred că multe alte aspecte ar fi de semnalat în acest sens, dar probabil că menţionarea lor a ici de către mine nu are efecte sensibile. Ele ar trebui să fe preocuparea celor care iau decizii la nivel înalt.

Sistemul Bologna este proaspăt adoptat în universităţile româneşti. Credeţi că a reuşit să producă o schimbare în bine? Eu nu aş putea spune că există un sistem Bologna. Îl percep mai mult ca un cadru larg de schimburi de opinii, experienţă, ca un punct de plecare către o armonizare a învăţământului superior european, care excelează prin diversitate. Dacă privesc prin prisma învăţământului tehnic unde îmi desfă şor activitatea, răspunsul meu este echivoc: ca în orice reformă, s-a produs o emulaţie în rândul cadrelor didactice cu destule efecte pozitive: s-au revizuit planuri de învăţământ pornind de la competenţele cerute absolvenţilor, s-au modernizat conţinutul şi formele de predare ale cursurilor.

CORONIŢĂ

„Profesorii Bologna”, în competiţie

Desemnarea „Profesorul Bologna” al anului este un eveniment organizat, de doi ani încoace, de către Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România. Decernarea premiilor a avut loc, în acest an, pe 9 mai, la Ateneul Român. La competiţie au fost înscrişi, de către studenţii lor, 450 de profesori. Doar 123 şi-au revendicat podiumul. Nume cunoscute din România au fost premiate de studenţi. Printre aceştia, CT Popescu (Universitatea Naţională de Ar tă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti), Zoe Petre (Universitatea Bucureşti), Cristian Pârvulescu şi Mihai Ungureanu (SNSPA). Capitala şi-a adjudecat 47 dintre finalişti, urmată de Iaşi cu 19 reprezentanţi şi Timişoara cu 15. Studenţii şi-au desemnat profesorii preferaţi, printre altele, în funcţie de tehnicile şi stilul de predare, modul de evaluare şi respectul faţă de ei.