Imbatabila „mașinărie funcționărească” a Romei Imperiale. Care erau pilonii pe care se baza mecanismul intern de funcționare a unui imperiu mondial?

Imbatabila „mașinărie funcționărească” a Romei Imperiale. Care erau pilonii pe care se baza mecanismul intern de funcționare a unui imperiu mondial?

Imperiul Roman este o realitate geopolitică a perioadei 27 î.Hr - 395 d.Hr., cu mențiunea că atât Imperiul Roman de Apus (395-476 d.Hr.)  câtși Imperiul Roman de Răsărit (395-610) au păstrat sistemul  intern din vremea deplinei unitpși imperiale.

Administrația imperială: mașinărie funcționărească sau rezultat al voinței imperiale?

Istoria romană a stat mereu sub semnul compromisului instituțional încă din anii Republicii. Roma s-a încăpățânat să mențină instituții urbane chiar și când a devenit centrul unui imperiu întins pe trei continente. Imperiul Roman a fost o res publica, o republică golită de conținut. Reformele au vizat forma și nu fondul instituțiilor romane.

Împăratul va fi mereu unul dintre consuli, Senatul, aparent coordona totul, Reforma militară a lui Caius Marius a rămas neschimbată până în perioada Dioclețian-Constantin cel Mare. Când plebeii și patricienii au făcut compromisul în anii Republicii, Roma a avut două categorii cenzitare: Senatorii și Cavalerii, aceștia din urmă fiind considerați rezultatul fuziunii dintre patricieni și plebei. Cavalerii vor fi cei care vor modela administrația romană și vor ajunge prin cooptare sau adlectio în rândul senatorilor.

Mașinărie funcționărească provenită din Armată

Senatorii și cavalerii care optau pentru viața publică aveau biografii - cursus honorum separate. Tinerii fii de senatori urmau mai întâi ucenicia numită vigintivirat sau vigintisevirat. Adică erau 20 sau 26 magistraturi preliminare, de ucenicie. Prima magistratură era aceea de conducere a șase formațiuni de paradă turmae imperatoris. Deci, erau 6 subunități conduse de câte un comandant, sevir turmae imperatoris.Urmau aprozii judiciari, supraveghetorii monedelor și greutăților, ai drumurilor, execuțiilor penale: decemviri stlititbus iudidandis, triumviri monetales (aero auro argento flendo feriundo), quatorviri viarum curandarum, triumviri capitales.

Cavalerii urmau patru comandamente militare: o cohortă de 500 pedestrași, o ală de 500 călăreți, o cohortă de 1000 pedestrași (ori tribun al unei legiuni cu rang inferior angusticlav- bandă roșie îngustă la toga de lână albă), o ală de 1000 călăreți. Din 300 cavaleri care porneau la prima comandă sau prima militia, la cea de-a patra ajungeau doar 10. Aceștia puteau să aibă speranța de a ajunge între senatori prin adlectio si să ocupe posturi de guvernatori de provincii, comanda unor legiuni sau alte magistraturi care porneau de la 100 000 sesterți anual și până la 300 000 sesterți anual.

De regulă, cei care începeau comanda celei de a doua miliții, adică 100 cavaleri puteau fie să meargă mai departe cei 30, iar restul de 70 intrau în administrația imperială. Ei nu puteau aspira la mai mult de 100 000 sesterți anual.

Magistraturile salarizate între 100 000 și 200 000 sesterți anual erau cele de la guvernarea unor mici provincii până la prefectus annonae, TVA ul Antichității de la 200 000 la 300 000 sesterți erau procuratelele și guvernămintele până la Praefectus Aegipti. 300 000 sesterți aveau doar prefectul Egiptului, prefectul Romei și prefectul pretoriului și magistraturile senatoriale

Senatorii, magistraturi înalte

Senatorii, după vigintisevirat urmau treptele quaestor-chestor - poliția urbană. aediles (administratorii Romei, senatorii putând să fie tribuni de legiuni cu bandă largă de purpură la togă, laticlava spre deosebire de cavaleri care erau angusticlavi), praetores (magistrați, între peregrini-străini, între cetățeni, între cetățeni și peregrini) și consuli, conducătorii pereche ai Romei. Magistraturile aveau fiecare câte un număr de trei ani.

Pretorii și consulii erau favoriți să ocupe guvernămintele provinciale unde era cel puțin o legiune, adică provincii imperiale spre deosebire de ceilalți care ajungeau în guvernăminte în provincii cu trupe auxiliare, numite provincii senatoriale.