Ilie Bolojan și Petru Groza, o comparație istorică. Și o asemănare șocantă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Istoria nu se repetă, doar oamenii se comportă la fel, în situații similare. Și obțin același rezultat... Comparația dintre Ilie Bolojan și Petru Groza poate părea, la prima vedere, o exagerare. Și este, dacă o privim de departe, cu fișa postului în față. Dar să judecăm cu mintea de acum problemele de azi, privind în trecut.

Petru Groza, omul sovieticilor

România lui Groza era o țară ocupată, cu Armata Roșie în curte și cu Moscova decisă să transforme statul român într-o anexă a imperiului sovietic. România lui Bolojan este membră UE și NATO, prinsă între deficit, ratinguri, austeritate și jocuri politice de culise.

Dar politica nu se citește doar în paragrafe. Se citește și în reflexe. Iar aici comparația devine interesantă.

Petru Groza a avut o relație de ostilitate cu șeful statului, Regele Mihai. Ilie Bolojan are o relație tensionată cu președintele Nicușor Dan. Unul refuza să accepte autoritatea regelui , celălalt pare să trateze Cotroceniul ca pe o anexă incomodă a Palatului Victoria.

România fierbe la început de iulie. Cod roșu de caniculă pentru cea mai mare parte a țării

Prințesa Kate, performanță uluitoare la doi ani de la diagnisticul de cancer: a cucerit Trei Vârfuri

Diferențele istorice sunt vizibile, mai ales că URSS a fost înlocuită cu Germania. Dar nu pot să nu remarc faptul că reflexul este același: premierul care se crede mai important decât arhitectura democratică.

URSS și Germania

Groza avea în spate Moscova. Bolojan are, simbolic, Berlinul. Germania de astăzi nu este URSS, evident. Dar are aceleași reflexe.

Nu vine cu tancuri, ci vinde tancuri.

Nu pune comisari politici, ci formează și promovează niște românași dornici de ascensiune.

Nu proclamă republici populare, dar vine cu alt tip de presiune: bani pentru industria germană. Prin toate formele. Un soi de Sovrom-uri adaptate zilei.

Amândouă, un centru de putere externă care impune o direcție, o disciplină și un tip de obediență politică.

De la tancuri la birocrați

Groza avea tancurile sovietice în fundal. Bolojan are presiunea politică și birocratică germană. Amândoi se prezintă ca oameni ai necesității momentului. Groza spunea, direct sau indirect: nu se poate altfel, istoria merge spre comunism. Bolojan spune: nu se poate fără MINE.

În ambele cazuri, cetățeanului i se transmite același mesaj: nu ai de ales. Aici este pericolul. Când puterea începe să vorbească în numele fatalității, democrația devine decor. Parlamentul, președintele, partidele, sindicatele, presa, electoratul, toate devin obstacole în calea „marii soluții”.

Iar omul providențial, fie că vine cu lozinca revoluției sociale, fie că vine cu foarfeca austerității, începe să creadă că statul îi aparține.

Petru Groza a fost administratorul unei capitulări istorice. Ilie Bolojan vrea să fie administratorul unei demolări istorice. Dar între capitualre și demolare distanța poate deveni foarte mică atunci când democrația este tratată ca pierdere de vreme.

Istoria nu se repetă. Dar uneori ne arată cu degetul. Care din ele? Depinde de fiecare din noi...

Vouă cum vi se pare?