EVZ Special
Ilegalista ardeleancă fără studii care a făcut din propaganda comunistă un crez personal
Din cuprinsul articolului
În rândul biografiilor ilegalistelor din PCdR, numele Suzanei Pârvulescu rămâne unul destul de controversat. Pe de o parte a fost apreciată pentru fanatismul ei față de cauză, pe de altă parte, uitarea i-a venit chiar când comuniștii erau la putere, datorită unuia dintre soții ei, devenit figură dominantă pe scena politică.
Suzana Pârvulescu - o ilegalistă ardeleancă
Suzana Feszerne( Pârvulescu) era ardeleancă. A văzut lumina zilei în 1898, undeva în Ardeal, la Târnăvni, în Târnava Mică, atunci în Asutro-Ungaria. A rămas orfană de la 10 ani și a fost crescută de bunici. La 17 ani, în 1915, a mers să lucreze ca „fată în casă”. S-a căsătorit cu muncitorul cazangiu sibian Frederic Bereș. Are un copil, dar soțul ei moare ucis. Se recăsătorește cu un frizer, care avea și el patru copii deja. Și-a păstrat nunele Bereș L-a părăsit și pe acesta în 1924, apoi s-a angajat ca rihtuitor într-o fabrică de încălțăminte, cu numele Suzana Bereș. A avut numele de ilegalistă (nom de guerre), „Luiza”. A trăit alături de cei cinci copii într-o singură cameră închiriată, copiii frizerului, un om brutal, preferând să meargă alături de ea.
Deși nu știa să scrie și să citească a depus o activitate de propagandă comunistă intensă
Suzana Bereș a devenit activistă deși nu știa să citească. A intrat în PCdR în 1924. Atunci, alături de copii a învățat să scrie și să citească. A devenit apoi prima soție a lui Constantin Pârvulescu, preluând numele Pârvulescu. A fost curier și om de legătură între diversee grupuri de ilegaliști. A transportat geamantane cu broșuri, afișe, manifeste comuniste. A fost de foarte multe ori închisă. Copiii îi vor fi luați de autorități și nu îi va mai vedea vreodată. A aflat din știri aduse de tovarășii ei că devenise bunică în 1936. Atunci executa o pedeapsă în închisoarea Văcărești. Pârvulescu a luat-o de nevastă din 1936 și până în 1939.
Practic, Pârvulescu a văzut capacitatea Suzanei de a se implica pentru cei care-i ofereau o direcție diferită de condiția sa de muncitoare fără știință de carte. Pe scurt, a intuit predispoziția spre fanatism. Un fanatism care o va conduce la moarte sigură.
Suzana Pârvulescu a decedat undeva după 7 aprilie 1942 (ultima zi în care a lăsat ceva scris despre iminența decesului ei n.a.), pe fondul degradării ireversibile a sănății după mulți ani de detenție. Avea 44 de ani. Și-a găsit sfârșitul în zona Floreasca, undeva în apropierea unei mici case conspirative nedepistate de către Siguranță. A fost înhumată la Cimitirul Reînvierea („Colentina”).
Uitată chiar din ordinul fostului soț, Constantin Pârvulescu
Suzana Pârvulescu a devenit subiectul unei cărți scrise de Ecaterina Chivu, soția activistului ilegalist Chivu Stoica, carte apărută în 1948. Va mai apărea într-o broșură alături de alte 5 ilegaliste, editată oficial de Editura PMR. Totuși pentru că fostul ei soț Constantin Pârvulescu a devenit dizident declarat din 1979 când l-a înfruntat pe Ceaușescu la Congresul XII și până în 1989, numele ei a fost ocultat. În plus, Pârvulescu a mai avut încă trei soții, de aceea nu a mai fost preocupat să vorbească de prima sa soție prea mult. A murit în 1992, supraviețuindu-i lui Ceaușescu și partidului aproape 3 ani.
