Nu poți să te pui cu horoscopul! Cât de rațional să fii, să-i explici omului că ce este el e, de fapt, interacțiunea dintre bagajul lui genetic și experiențele lui de viață, el tot o să creadă că s-a născut sub astre și are el steaua lui, acolo sus.

Zi de zi, sute de mii de oameni se duc chitiți pe treabă după ce-și beau cafeaua matinală și își consultă pe net, sau la TV, făurarul de destin. În varianta frustă credința e ținută pentru sine. În varianta elaborată oamenii trăiesc apropieri, depărtări și despărțiri în cheie cosmică. De-aia nu ne-a mers, eram amândoi firi prea tari, el Taur eu Leoaică, evident nu eram meniți. Și dacă nu funcționează lupta de zodiac mai e un pas să ajungi la ascendent. Și dacă nu funcționează la ascendent și la cele 12 semne, schimbă zodiacul. Nu contează de fapt cuvintele. Dar cuvintele sunt totul!

Contează că în nomenclatorul CAEN al meseriilor, undeva la vale de profesia de aburitor de plută sau de textile, dincolo de ocupația de acar – săracul Păun –sau acordor de acordeoane, găsești ocupația de astrolog. E legitimă, fiscalizabilă și, chiar dacă se bazează pe-o cruntă șarlatanie, continuă să fie legală pentru că cine ar îndrăzni să se pună cu astrele? Nimeni nu va fi stat vreodată să facă o analiză pe secțiune a inadvertențelor izbitoare care pot fi întâlnite în orice dimineață pe piața mass-media la secțiunea „previziunile zilei”. Dacă găsești doi astrologi care s-au pus de acord asupra profeției planetelor e mare lucru. Și-atunci cum este că sunt atât de mulți care sunt siguri și bagă și mâna în foc că horoscopul lor a avut dreptate și bine au făcut că nu și-au luat mașina la serviciu pentru că sigur făceau accident, pentru că Mercur era retrograd?

Același chestionar pentru toată lumea

Psihologii numesc asta „efect Barnum”. Termenul face trimitere la faimosul circar P.T. Barnum care spunea – în anticiparea butadei lui Dali că există o tortură irezistibilă pentru fiecare – că „avem ceva pentru toată lumea”. Existența lui a fost dovedită, la finele celui de-al doilea război mondial, într-un experiment făcut de Betram Forer – care dă și numele alternativ al efectului, anume „efect Forer”. Domnia sa a înmânat unei clase de studenți o evaluare, cică, „personalizată” formată din 13 afirmații și i-a rugat să dea o notă fiecăreia, de la 0 la 5, dacă identifică fidel credințele lor despre sine, altfel spus dacă Forer a „ghicit” corect. Cinci însemna „foarte corect”. Media per student, când a adunat chestionarele, era de 4.26. Era Forer un Nostradamus, o Pythia, o Baba  Vanga saqu Mama Omida? Deloc. Fără să le spună, Forer le dăduse tuturor același chestionar. Și-atunci ce să înțelegem, că toți studenții erau otova, erau clone? Atenție la ce conțin unele dintre afirmațiile psihologului, cititorul sigur se va regăsi printre ele:

1. Ai o mare nevoie ca ceilalți să te placă și să te admire
2. Ai tendința să fii excesiv de critic cu tine însuți/însăți
3. Ai rezerve nebănuite pe care încă nu le-ai folosit în avantajul tău
4. Deși ai unele slăbiciuni de caracter, în general ești în stare să le compensezi […]

     12. Unele dintre așteptările tale tind să fie complet nerealiste

Validarea subiectivă a dorințelor tale

Forer a contat pe-o realitate statistică. Spre exemplu, dacă Ion n-are mare nevoie să fie plăcut or admirat, este de așteptat că e un tip riguros, care se critică un pic mai abitir decât media. Dacă Vasile crede că n-are rezerve nebănuite de caracter, carevasăzică îi lipsesc, înseamnă că sunt slăbiciuni pe care, de obicei, le compensează. Și tot așa. E o tiki-taka mentală pe care astrologii, dincolo de păsăreasca pseudo-profesională, o vor fi desăvârșit, pentru care câștigă și ei o pâine săracă dar din păcate și necinstită. Ei stau bine ascunși în spatele legii și impunității pentru că, rareori, horoscopul zice de rău. În plus, e atât de popular că ce guvern cu capul pe umeri o să-i scoată înafara legii? Sunt inofensivi, nu? Nimeni nu zice: azi e o zi bună să te îmbeți, să te faci praștie, să te sui la volan și să dai peste un copil pe trecerea de pietoni. Nimeni nu zice: „Azi visul tău premonitor că ești dat afară se va adeveri, stai liniștit, soarta te pedepsește indiferent!”. Astrologia se bazează pe ce a fost numit, de Forer și de alții, „nevoie de validare subiectivă”. Anume că așa funcționează mintea omului, strâmbă și șontoroagă.

Astrologul nu te supără niciodată

Avem, în fibra noastră intimă, a conștiinței, un motor de auto-justificare care ne definește identitatea circular. Și ceea ce face o afirmație Barnum este să ne întindă o momeală, și anume că pune în cuvânt ce aveam oricum în cap și care ne ajuta să scoatem capul pe ușă, în societate. Răul, pe de altă parte, e din consecințe. Nu poți avea două registre. Sunt oameni care cer voie astrelor să se ducă la doctor. Sunt oameni care  nu-și iau pastilele dacă este eclipsă de lună. Sunt oameni care, mai fragili în psihicul lor, consideră că cineva le poate citi gândurile și intențiile. Kandinsky și Clerambeault au numit asta „sindrom de transparență – influență”, unul în care psihoticul, mocnit sau florid, află că mintea lui e o carte deschisă pe care-o poate citi oricine, Divinitatea sau Vulgul. Și, oricât de rare, cazurile în care astrograma cuiva ajunge să facă lucrurile aberant complicate nu se întoarce, prin rigoare, înapoi la „profesionistul” care și-a scris poezia cotidian matinală prin vreun ziar, cu sau fără tiraj. Pentru că dacă psihologul, medicul sau avocatul au un cod de bune practici, astrologul din România e în propriul său pampas fără prevederi de bună conduită.

Am găsit un Cod Etic al Organizației de Astrologie Profesională: (http://www.opaastrology.com/about/code-of-ethics). Doritorul va putea să verifice următoarea constatare, că până și cele mai elaborate scamatorii pot fi acoperite cu un ștaif de legitimitate. De departe cea mai simpatică afirmație pe care o găsești acolo este: „astrologul se va abține de la a face afirmații stresante pentru client și care ar putea să nu fie adevărate”. Cum ar fi să prezici că cineva nu se va căsători niciodată, nu va avea niciodată copii, sau va muri la un moment dat specific. Aferim! Și l.m.c., în loc de q.e.d. Adică: „La Mintea Cocoșului!”.

Coautorul acestui articol, dr. Gabriel Diaconu, este medic specialist psihiatru