HORIA TABACU: Sunt convins că Şerban Huidu îşi va ispăşi pedeapsa cu demnitate
- Horia Tabacu
- 17 octombrie 2011, 10:42
Când un om face asemenea nenorociri şi din vina lui mor alţi oameni, când îi zăpăceşte atât de des pe toţi din jurul lui, nu poţi să-i ţii partea în niciun fel, oricât de mult ai ţine la el şi oricât de mult l-ai aprecia în sinea ta pentru toată activitatea profesională.
Dar până ca circumstanţele acestui accident să fie lămurite pe deplin, până să aflăm dacă el avea dreptul să conducă din nou după accidentul de la schi şi dacă acest drept i s-a dat în urma unui examen medical responsabil, nu putem să nu ne mirăm în legătură cu dramele pe care le-a trăit şi le trăieşte Şerban Huidu împreună cu toată familia lui.
Accidentul de motocicletă pe care l-a avut fratele său în vara anului 2010 a trecut mai puţin neobservat. La fel ca şi accidentul de schi din Austria pe care l-a suferit soţia lui Şerban. O altă nenorocire din familia lui Huidu, decesul soacrei, la vârsta de numai 62 de ani, a fost iar o tragedie care s-a furişat printre ştirile zilei de atunci. Însă el, la finele anului trecut, a reuşit să îngrozească o ţară întreagă pentru că zile întregi s-a aflat între viaţă şi moarte şi nimeni nu putea şti sigur dacă el va mai reveni vreodată la normalitate sau în emisiunile TV atât de îndrăgite.
Cu multă trudă şi cu multă demnitate Şerban Huidu a făcut eforturi imense să se recupereze. L-am văzut fără nicio jenă dând interviuri, aşa marcat cum era de boală, l-am văzut apărând la televizor chiar dacă nu era total refăcut şi, de puţină vreme, am trăit cu senzaţia că Şerban Huidu a devenit din nou un om normal până la această nenorocire care pune sub semnul întrebării întreaga lui personalitate şi chiar starea lui de normalitate psihică.
Este evident că niciun şofer nu doreşte să calce măcar o găină, că nimeni nu vrea să provoace evenimente rutiere, cu atât mai mult rănirea altor persoane sau chiar moartea lor. Oricui i se poate întâmpla o asemenea nenorocire, dar mulţi dintre noi, care suntem şi şoferi, încercăm să facem tot posibilul ca aşa ceva să nu se întâmple.
Dar dacă, având şi cei doi copii de vârstă mică în maşină, conduci pe serpentine imprudent, intri pe sensul celălalt şi nu mai poţi să faci nimic decât să te ciocneşti frontal cu nişte oameni nevinovaţi care circulau regulamentar din sensul opus, o asemenea situaţie nu poate avea nicio scuză. Şi îmi pare rău că tocmai eu, unul dintre prietenii şi vecinii lui, trebuie să scriu asta. Dar acesta este adevărul.
Când i s-a întâmplat accidentul din Austria, Şerban Huidu a avut alături de el un popor întreg, parcă mai puţin pe Oana Zăvoranu şi pe George Becali. Acest imens suport de simpatie l-a ajutat să se întoarcă la viaţă, să devină din nou un tată de familie şi un realizator TV de excepţie. Acum Şerban Huidu nu mai are pe nimeni de partea lui şi sunt foarte curios ce se va întâmpla.
Ultimele decenii de democraţie sunt pline de accidente oribile. Oameni importanţi au măcelărit pe treceri de pietoni sau în trafic, fiind de vină în proporţie de sută la sută, alţi oameni nevinovaţi şi nu au păţit nimic. Nu am clară în acest moment o statistică, dar reţin că un ofiţer aparţinând serviciilor secrete a omorât pe şoseau Bucureşti-Ploieşti cinci oameni fără să plătească nimic şi tot aşa un director de bancă a spulberat un Tico, tot în zona Predeal, fără să i se întâmple mare lucru. Nu au trecut chiar aşa de mulţi ani de când soţia lui Adrian Păunescu, intrând, tot aşa, pe contrasens, a omorât o familie întreagă, din care doar unul dintre copii a scăpat cu greu cu viaţă. Şi nu am auzit să fi păţit ceva.
După cum îl cunosc, Şerban Huidu nu va dori să fenteze cu laşitate justiţia şi să îşi caute refugiul în certficate medicale şi în şmecherii avocăţeşti. El a ajuns celebru în toată România pentru că a fost bine crescut de părinţii lui, pentru că trăieşte într-un mediu familial sănătos şi este un soţ şi un tată aşa cum trebuie şi, nu în ultimul rând, este un băiat deştept.
Sper din tot sufletul pentru el că va şti să administreze cu demnitate această nouă tragedie prin care trece. În fond este un bărbat foarte tânăr. Are toată viaţa înainte, chiar dacă probabil până în ultima secundă de viaţă va fi însoţit de imaginea oamenilor pe care i-a omorât fără să vrea.