“Nici măcar nu mi-am luat rămas bun de la mama. M-am dus acolo. Eram, într-un fel, bine îmbrăcat. Aveam pe mine o scurtă a tatii şi se pare că păream acolo mai înalt şi mai voinic decât eram în realitate. Am avut atunci o primă întâlnire cu doctorul Mengele şi m-a pus în lagăr. Nu m-a trimis direct la cuptoare, cum a făcut cu foarte mulţi alţii, cu foarte mulţi alţii, printre care şi mama mea a murit acolo gazată şi arsă”, îşi aminteşte Harry Ross, un evreu originar din Topliţa, în vârstă de 90 de ani, care încă are pe mână numărul 108767.

El a acordat un interviu corespondentului RRA de la Ierusalim, care a fost difuzat luni cu prilejul Zilei Holocaustului

În primul rând nu ştiam cine este. Ulterior am aflat cine este marele criminal de care depindea viaţa ta, iar cu mâna făcea stânga-dreapta. De asta depindea viaţa sau moartea. A fost o trecere foarte simplă. Nu te căuta, nu te întreba nimic, numai făcea cu mâna unde să te duci: la dreapta sau la stânga. La dreapta erau cei care rămâneau deocamdată în lagăr. Era un lagăr de exterminare. S-a şi spus Vernichtungslager. Aşa se chema în germană: Vernichtungslager", a mai povestit Harry Ross.

În România trăiau în perioada interbelică 850.000 de evrei, din care aproape jumătate au fost ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial. Evreii din Ardealul de Nord au fost deportaţi, cu sprijinul autorităţilor horthyste, către lagărele naziste de exterminare.