La început, lumea l-a luat peste picior, cum se poate vedea și în articolul de mai jos, preluat din revista Realitatea Ilustrată din 25 mai 1933:

În Germania se petrece o revoluţie, ale cărei scopuri, motivare şi însemnătate nu sunt în căderea noastră să le discutăm.

Suntem însă încredinţaţi că fotografiile pe care le-am primit din Berlin, şi care înfăţişează manifestările acestei revoluţii, nu sunt spre lauda timpului nostru.

Altă manifestare, care va fi spre hazul posterităţii, e măsurarea, cu instrumente de precizie a frunţii, urechilor, nasului şi mustăţilor teutone, de către profesori savanţi, spre a putea elibera, în deplină conştiinţă, fiecărui cetăţean „certificate de rasă pură”.

Ne-am amintim că prin 1920, câţiva savanţi — tot germani — anunţau că au găsit modul de a determina, printr-o analiză a sângelui, descendenţa, atât la om cât şi la animale.

Făcându-se numeroase cercetări de către discipoli, spre a se multiplica experienţele, şi a dovedi astfel teoria, s-a găsit, printre altele, că omul s-ar înrudi cu numai ştim ce plantă, pare-ni-se cu spanacul!

Iată siguranţa argumentelor biologice, când este vorba de rase şi înrudiri de sânge!

Mai e un lucru care va apărea desigur comic deceniilor viitoare: abuzul ce se face cu întrebuinţarea svasticei, semnul revoluţiei hitleriste.

Pe ţigarete sau scrumiere, pe bricege şi pe creioane, piepteni şi ace de păr, pe flori artificiale şi pe bomboane acre — ca în fotografia noastră — pretutindeni găsim banalizată şi lipsită de sens crucea încârligată.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric