Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Decenii la rând, reînarmarea Germaniei a fost un subiect tabù. Contextul de securitate actual - determinat de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și în general de tendințele expansioniste ale Moscovei - a schimbat această stare de lucruri pe continentul nostru. Cancelarul Friedrich Merz a spus răspicat, la puțină vreme după preluarea puterii, că Bundeswehr-ul va deveni cea mai puternică armată a Europei.
De fapt, predecesorul său, Olaf Scholz, deschisese drumul reînarmării Germaniei într-un discurs ținut la doar câteva zile după debutul ,,operațiunii speciale’’ a lui Vladimir Putin. Înițiativa sa a rămas mai mult pe hârtie din motive economice și de limitare a îndatorării statului. A venit Merz și a schimbat regulile jocului financiar. Berlinul se poate înarma și pe datorie, fără să țină seama de mersul economiei. În martie, Bundestagul a modificat prevederea constituțională privind plafonarea deficitului bugetar. Securitatea Germaniei este primordială.
În rândurile de mai jos, voi încerca să realizez o radiografie a situației actuale - privită din exterior și luând în considerare argumente pro și contra - prin prisma consecințelor în plan geopolitic continental.
Reînarmarea, necesitate obiectivă
La sfârșitul celui de-a Doilea Război Mondial, Germaniei i s-a interzis să aibă armată națională. După aderarea la Alianța Nord-Atlantică, în condițiile Războiului Rece - Berlinul a putut face câțiva pași spre înarmare, în cadrul și sub controlul și protecția NATO. Pericolul sovietic era după colț sau chiar mai aproape. Dar Germania a investit puțin pentru extinderea potențialului său militar. Germanii și-au văzut de ,,boomul’’ lor economic și au preferat să-și extindă influența în Europa și în lume mizând pe calitatea producției industriale și exporturi. Chiar și după reunificare, investițiile au fost minime. Toată lumea era mulțumită. ,,Proiectul german’’ a funcționat perfect până la apariția unui nou pericol în est. Unul major, insidios, de lungă durată. Reînarmarea devenise o necesitate obiectivă de care depindea securitatea națională, chiar dacă în estul Germaniei există un aliat bine înarmat, Polonia - cu pretenții - dar și un război de agresiune care durează de aproape patru ani.
Joschka Fischer despre reînarmare și militarismul prusac
S-au găsit însă destui analiști - unora aș putea să le pun prefixul pseudo - care să arate că ambele conflagrații mondiale din secolul trecut au pornit de pe pământ german, ca moment de vârf al unor pocese lente sau rapide de înarmare. Acestora, le-a răspuns de curând Joschka Fischer, fost ministru de externe ,,verde’’ în guvernele conduse de Gerhard Schròder. ,,Sunt afirmații grotești și absurde - a spus Fischer. În Germania, democrația este definitiv consolidată. Vechiul militarism prusac s-a încheiat în 1945’’. A ținut să adauge că în condițiile reducerii angajamentului american în Europa, Germania trebuie să-și ia rolul în serios integrîndu-se - la dimensiunea forței sale umane și economice - în sistemul defensiv aliat. Desigur, domnul Fischer nu este nici depozitarul perfect al adevărului istoric și nici profetul de care Berlinul avea nevoie, el fiind un pacifist în trecut. Dar trebuie să recunoaștem că cel puțin în acest caz, dreptatea este de partea lui.
,,Alternativa pentru Germania’’, în perspectivă militară
Ar mai fi însă o ,,mică’’ problemă. Se numește ,,Alternative fùr Deutschland’’- AfD, partidul de extremă dreaptă care, la alegerile din februarie, a devenit a doua forță politică a țării, cu peste 20% din voturi. A urmat o altă ,,premieră’’ germană. În mai, Oficiul federal pentru protecția Constituției - într-un fel, echivalentul SRI-ului nostru - a declarat că AfD este o organizație care ar putea amenința securitatea și stabilitatea democratică a țării. Un prim pas spre scoaterea ,,organizației’’ în afara legii. Probabil, cineva se gândește că în viitor, noul Bundeswehr ar putea intra pe mâna AfD. Privind mai atent lucrurile, se poate afirma că această perspectivă este departe de realitate. Nu doar serviciile de informații și elita politică nu o vor permite ci poporul german care își cunoaște istoria. Mă întreb cât de bine o cunosc noile generații.
Germania a ieșit din ,,jandarmeria fiscală’’ a Europei
Ani la rând, Germania a fost ,,jandarmul fiscal’’ al Europei. Nu am uitat momentele când Wolfgang Schàuble - ministrul de finanțe în ultimele guverne Merkel - tuna și fulgera împotriva unor țări care nu-și controlau suficient deficitul bugetar. Grecia și Italia - cu deficit constant și datorie publică mai mare decât PIB-ul anual - erau mereu în vizorul demnitarului german. Acum, contextul de securitate continental determină Berlinul să facă exact ce interzicea altora, în trecut: să-și mărească deficitul și să se împrumute. Acest aspect arată gravitatea situației. Poate mai mult decât orice altceva. Unele voci de la Bruxelles, subversive desigur, arată că paralelismul între programul european de înarmare al doamnei Ursula von der Leyen și cel al cancelarului Merz n-ar fi chiar o coincidență ,,strategică’’. Germania are o înfloritoare industrie militară care ar putea beneficia de masive investiții europene și ... naționale. Un bun prilej de relansare economică. Totuși, din câte știu, Merz s-a lăsat de politică din motive legate de relația cu Angela Merkel. Mi se pare că voia s-i ia locul... Doamna Ursula era copilul de suflet al doamnei cancelar, fix pe segmentul apărării. Ca să vezi?
O scurtă privire asupra noilor dotări
La 30 iulie, guvernul german a aprobat planul financiar pe termen mediu în domeniul militar. Bugetul apărării va ajunge la 162 miliarde de euro în următorii patru ani. Și deficitul bugetar va crește considerabil: 170 miliarde. ,,O imensă provocare pentru coaliția guvernamentală’’ aprecia ministrul finanțelor, Lars Klingbeil. Cea mai mare economie a Europei și-l poate permite, dacă în joc este securitatea națională.
Ordinele de comadă au fost deja transmise și reflectă doar prima etapă a noilor dotări. 320 de avioane multirol Eurofighter, 5000 de vehicule blindate Boxer, 3500 de transportatoare Patria. Avioanele se vor adăuga unui lot de 38 bucăți comandate în 2020, pentru înlocuirea vechilor Tornado, din anii ‘70. Aparatele de zbor - cost total 10 miliarde euro - vor fi produse în Germania de Consorțiul Eurofighter, din care fac parte societăți din Italia (Leonardo), Germania (Airbus Group), Spania (Airbus Getafe) și Marea Britanie (Bae Systems). Vehiculele Boxer - 10 md euro - sunt produse în cooperare de Rheinmetall și KNDS (franco-germană). Transportatoarele Patria - firmă finlandeză - vor costa 7 md, urmând să înlocuiască vehiculele Fuchs. Finlandezii cooperează cu societățile KNDS și FF Gesellshaft. 90% din producție se realizează în Germania. În etapa a doua, armata va fi dotată cu sisteme de apărare aeriană IRIS-T, drone Sky Ranger și multe altele.
Un ministru vizionar
Principalul artizan al reînarmării Germaniei este Boris Pistorius, ministrul apărării, care a deținut portofoliul și în guvernul precedent. Semn de continuitate. Politica promovată de Pistorius se circumscrie unei idei pe care ministrul o evidențiază de ani buni: posibilitatea unui război în Europa. Pe lângă dotarea umană și tehnică a armatei germane, Pistorius repetă mereu că în fața unui conflict armat, europenii nu sunt pregătiți psihologic, de parcă acesta ar avea loc în altă parte, departe. Concepția defensivă a demnitarului german, inclusiv partea pregătirii psihologice a populației - am văzut asemenea preocupări și în Polonia - face parte din noua doctrină militară a Germaniei, redactată împreună cu șeful Statului major al armatei, generalul Carsten Breuer, care o înlocuiește pe cea din 2011. Documentul se intitulează ,,Liniile directoare ale politicii de apărare’’ și reprezintă o adevărată revoluție în modul de a privi apărarea țării, pornind de la organizare, finanțare, dezvoltarea industriei militare, cooperarea cu alte state în cadul Alianței. La capitolul organizare, de exemplu, pe lângă cele trei arme ,,clasice’’ - armata de uscat, aeronautica, marina - a fost creată o nouă structură, echivalentă acestora, CIR - cu sarcini în domeniul războiului hibrid (cyber-protecție, dezinformare).
Scurtă concluzie
Politica actuală a Germaniei în domeniul apărării reprezintă o schimbare profundă față de deceniile precedente, cu un angajament financiar și strategic fără precedent în perioada postbelică, orientat spre modernizare, extindere și consolidare a influenței militare în Europa și în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Acest efort este de fapt răspunsul la noile realități geopolitice și reflectă dorință clară a Berlinului de a deveni un actor militar de prim rang, credibil. Fără Germania nu se poate concepe sistemul de securitatea europeană în următoarele decenii.
