Fosila considerată cea mai veche „caracatiță” din lume a fost reclasificată. Ar fi de fapt un nautiloid
- Iulia Moise
- 14 aprilie 2026, 22:27
Pohlsepia mazonensis / sursa foto: captură video
- O descoperire reclasificată după 25 de ani
- Unul din motivele greșirii clasificării fosilei
- Analiza dinților a dus la reclasificarea fosilei
- De ce a apărut confuzia inițială
- Un „gol” evolutiv care ridica semne de întrebare
- Importanța descoperirii pentru paleontologie
- Reclasificarea fosilei Pohlsepia mazonensis arată progresul tehnologic
O fosilă celebră, considerată timp de peste două decenii drept cel mai vechi exemplar de caracatiță cunoscut, a fost reclasificată de cercetători drept un alt tip de cefalopod, după o analiză detaliată a structurii sale interne, potrivit unui nou studiu citat de Fox News.
O descoperire reclasificată după 25 de ani
Fosila în cauză, cunoscută sub numele de Pohlsepia mazonensis, a fost descrisă inițial în anul 2000 și a atras atenția comunității științifice prin faptul că părea să fie cel mai vechi caracatiță identificat vreodată.
Provenind din depozitele fosilifere Mazon Creek din statul american Illinois, aceasta a fost datată la aproximativ 296 de milioane de ani.
Noua analiză, coordonată de zoologul Thomas Clements de la University of Reading, sugerează însă că interpretarea inițială a fost eronată. În realitate, specimenul nu ar aparține grupului octopodelor, ci ar fi un nautiloid – o rudă mai veche și mai primitivă a cefalopodelor moderne.
Potrivit agenției Associated Press, cercetătorii au ajuns la această concluzie după examinarea unor detalii anatomice esențiale care nu fuseseră analizate suficient la momentul descoperirii inițiale.
„Arată ca o masă albă”: dificultățile interpretării
Unul din motivele greșirii clasificării fosilei
Unul dintre motivele pentru care fosila a fost greșit clasificată inițial ține de starea sa de conservare. Thomas Clements a explicat că specimenul este extrem de dificil de interpretat vizual.
„Dacă te uiți la el, arată ca o masă albă”, a declarat cercetătorul pentru Associated Press.
Octopuses lived before dinosaurs and we’re supposed to believe they just evolved here like everything else? This is a fossil of Pohlsepia mazonensis, a 296 million year old octopus. That’s 65 million years before the first dinosaurs. pic.twitter.com/UVqZFA0uvX
— time in capsules (@timeincapsules) August 18, 2025
El a adăugat că, pentru un specialist în cefalopode, forma generală poate sugera superficial un caracatiță de adâncime, ceea ce a contribuit la confuzia inițială.
Această ambiguitate morfologică nu este neobișnuită în paleontologie, unde procesele de descompunere și fosilizare pot altera semnificativ structura originală a organismelor.
Analiza dinților a dus la reclasificarea fosilei
Elementul decisiv care a condus la reclasificare a fost structura dentară a fosilei. Cercetătorii au utilizat un sincrotron – un instrument avansat care permite scanarea detaliată a interiorului fosilelor – pentru a analiza rândurile de dinți.
Rezultatul a fost clar: fiecare rând conținea 11 dinți, un număr incompatibil cu anatomia cunoscută a octopodelor, care au în mod obișnuit între șapte și nouă dinți pe rând.
„Are prea mulți dinți, deci nu poate fi un caracatiță”, a explicat Clements.
Mai mult, structura dentară corespunde perfect cu cea a unei specii de nautiloid, Paleocadmus pohli, descoperită în aceeași regiune geologică.
Această potrivire a oferit dovada decisivă că fosila aparține unui alt grup de cefalopode decât cel considerat inițial.
De ce a apărut confuzia inițială
Cercetătorii consideră că eroarea de clasificare s-a produs din cauza modului în care organismul s-a descompus înainte de fosilizare. Este probabil ca animalul să-și fi pierdut cochilia – o caracteristică tipică nautiloizilor – înainte de a fi conservat în sedimente.
Această pierdere a dus la o formă fosilizată care semăna mai mult cu un organism moale, precum un caracatiță, decât cu un cefalopod cu cochilie.
De altfel, îndoielile privind clasificarea nu sunt recente. Paul Mayer, curator al colecțiilor de nevertebrate fosile de la Field Museum din Chicago, a confirmat că întrebările au existat încă de la publicarea studiului original.
„Oamenii s-au întrebat dacă este într-adevăr un caracatiță încă de la publicarea lucrării inițiale, în 2000”, a declarat acesta pentru Associated Press.
Un „gol” evolutiv care ridica semne de întrebare
Un alt indiciu important care a alimentat scepticismul a fost discrepanța temporală majoră dintre această fosilă și următoarele dovezi cunoscute ale existenței octopodelor.
Până la această reclasificare, Pohlsepia mazonensis era considerată cu aproximativ 210 milioane de ani mai veche decât următoarea fosilă de caracatiță cunoscută, datată la circa 90 de milioane de ani.
Această diferență uriașă a ridicat întrebări în rândul cercetătorilor privind continuitatea evolutivă a acestor organisme.
„Este un gol imens”, a explicat Clements, subliniind că lipsa altor fosile intermediare era dificil de explicat în cadrul teoriei evoluției cefalopodelor.
Noua clasificare elimină această anomalie și aliniază mai bine datele fosile cu ceea ce se știe despre evoluția grupului.
Importanța descoperirii pentru paleontologie
Reevaluarea acestei fosile are implicații semnificative pentru înțelegerea evoluției cefalopodelor. În primul rând, ea corectează o eroare care a influențat literatura de specialitate timp de peste două decenii.
În al doilea rând, demonstrează importanța tehnologiilor moderne, precum scanarea cu sincrotron, în reinterpretarea descoperirilor vechi. Astfel de instrumente permit cercetătorilor să obțină informații detaliate fără a distruge fosilele.
De asemenea, cazul evidențiază caracterul dinamic al științei, unde ipotezele sunt permanent testate și revizuite în funcție de noi dovezi.
Fosila este păstrată în prezent la Field Museum din Chicago, unde rămâne un obiect de interes pentru cercetători și public.
Reclasificarea fosilei Pohlsepia mazonensis arată progresul tehnologic
Reclasificarea fosilei Pohlsepia mazonensis din „cel mai vechi caracatiță ” în nautiloid reflectă atât limitele interpretărilor inițiale, cât și progresul tehnologic care permite corectarea acestora.
Descoperirea subliniază importanța detaliilor anatomice, precum structura dentară, în identificarea corectă a speciilor fosile și contribuie la o înțelegere mai coerentă a evoluției cefalopodelor.