Toti isi lasa usi deschise, atenti sa nu ingroape viitoarele aliante.

De doua saptamani, de cand Elena Udrea a lansat povestea biletelului compromitator dintre Basescu si Tariceanu, a inceput campania electorala. Atat si nimic mai mult.

Cei care deschid in fiecare seara televizorul asteptand sa se anunte sfarsitul sistemului politic din Romania isi fac iluzii. Nici macar criza politica nu se poate numi o situatie in care parlamentul isi vede linistit de vacanta, presedintele de baile de multime, iar ministrii coalitiei sfaramate de sedintele de guvern.

E pur si simplu o lupta electorala, iar rezultatele le vom vedea pe 13 mai, la Biroul Electoral Central.

Nimic din ceea ce s-a intamplat in aceasta perioada nu iese din aceasta logica a campaniei pentru alegerile europene. „Biletul” din amintirea brusca a blondei de la Cotroceni este doar un pliant electoral, asemeni dosarului de Securitate al lui Basescu.

Astfel de hartii nu schimba guverne, ci doar impresioneaza publicul. Fluturand biletul in mana si denuntand „pactul cu oligarhia”, Basescu a vrut doar sa-i stalceasca fata unui Tariceanu deja inmuiat in sondaje. Decredibilizarea in ochii electoratului.

Asta a vrut sa obtina iesirea indignata a lui Basescu, tot asa cum in noiembrie 2004, chiar inaintea celui de-al doilea tur, acuza fraudarea alegerilor de catre PSD.

Tariceanu a inteles repede ca lupta se da pe voturi si castiga cel care are dintii mai tari. In consecinta a raspuns aruncand in figura de justitiar a lui Basescu o galeata cu zoaiele grupurilor de interese cocolosite intre Cotroceni si Golden Blitz.

Apoi s-au mutat la TVR. Intai Basescu, care a gasit resurse sa se rafuiasca si cu PSD, dar si sa laude realizarile ministrilor PD. Apoi, mai timid, a replicat si Tariceanu. Desi niciunul dintre ei nu candideaza pe 13 mai, Basescu si Tariceanu se bat in numele armatelor lor, PD, respectiv PNL. Si amandoi revendica tema care in 2004 i-a unit si de care in acesti ani au uitat: lupta anticoruptie.

La marginea acestei incaierari intre palate, se agita PSD, PRM si PC. Au simtit mirosul de voturi anti-Basescu. Initiativa suspendarii presedintelui, desi utopica, permite PSD si PRM sa apara la TV si sa dea propriului electorat semne de viata.

PD si PNL, gata sa-si ia gaturile, au realizat odata cu invierea PSD ca nu sunt singuri. S-ar certa, dar nu ar rupe-o cu totul. Pana la noi ordine, fac joc de glezne. Liberalii maraie la Basescu, dar le propun democratilor sa candideze pe aceleasi liste.

De cealalta parte, PD a preluat de la PC comedia iesirii de la guvernare. O joaca, nu paraseste puterea. Nu poate lasa organizarea alegerilor in seama PNL si PSD. PD il ataca pe "primul-ministru compromis", nu indraznesc sa-i ceara demisia. Mai zelos o cere Stolojan.

Dovada ca e doar campanie si nu criza politica este tocmai acest tangou pe care il joaca absolut toate partidele. Laturile sunt atent dozate. Niciunul nu musca definitiv.

Toti isi lasa usi deschise, atenti sa nu ingroape in noroi viitoarele aliante si coalitii. Pentru ca va veni momentul cand vor trebui sa guverneze impreuna.